Mihai FIRICĂ

Ne-am săturat de voi !

2012-01-25T14:12:00.001+02:00

Urcă la tribuna parlamentară un ales al puterii. Se strigă “huooo” dinspre opoziție. Scena se repetă când vrea să vorbească un parlamentar al USL. Se strigă și de la balcoanele Parlamentului României. Nu se aruncă nimeni, ci doar se scutură în capul opoziției lozincile băsesciene. Depinde de cine face jocurile și își trimite trupele. Bâlciul este total. Același circ pe care-l vedem de ani și ani. Politicieni expirați, zoaie aruncate în capul adversarilor, manevre de culise și calcule meschine din care nu trebuie să piardă nimeni, ci doar cel din stradă să profite. Am impresia că deștepții din fruntea partidelor ar vrea să profite și acum de revolta oamenilor din piață. Vocea poporului se aude clar: “Ne-am săturat de voi!”

Opoziția spune că sloganul “PDL și USL = mizerie” este injust. Că domnii Ponta și Antonescu ar fi alternative. Și o spune cu vigoare domnul Adrian Năstase! Nu aveți impresia că am mai văzut acest film cu bufoni veroși, care doresc să se dea huța într-un leagăn, sus-jos, sus-jos... Domnii aceștia ar vrea o perpetuare la putere prin rotația cadrelor, că așa înțeleg ei democrația, doar în scop propriu. Strada i-a demascat și le spune că sunt toți o apă și un pământ, o mizerie care sufocă România.

De la cine să vină schimbarea radicală am spus-o și în editorialul din numărul trecut al Săptămânii: reinstaurarea monarhiei constituționale și reluarea istoriei firești din momentul în care, cu brutalitate, comuniștii au fracturat coloana statalității românești. Vocile care susțin revenirea la monarhie sunt tot mai mputernice. Deocamdată, “jos!” se aude mai puternic. Au început să cadă capete, să se plătească polite în interiorul PDL, așa că pe lista sacrificaților a apărut numele lui Teodor Baconski, deja fost ministru de externe. Or mai pleca și alții, or fi puși pe fugă și cei care vor să profite de revolta populară (“Diaconescu-OTV nu uita / piața nu este Elodia!”) dar va veni clipa în care se va pune întrebarea “Cine salvează România?” Să vă dea Dumnezeu gândul cel bun!

(Săptămâna - nr 10 / ianuarie 2012)

VOX POPULI "Ne-am săturat de voi!"

2012-01-23T15:55:00.000+02:00

Corupția, minciuna, incompetența, sărăcia și aroganța "aleșilor" au provocat revolta oamenilor simpli. Piața Universității din București și atâtea locuri din țară au devenit locul protestelor. Românii sunt din nou în stradă. ce spun ei? Vedeți în câteva imagini preluate de pe facebook...

Aho, aho, primiţi cu manipularea? Până când?

2012-01-10T14:15:00.001+02:00

Mi-am jurat în barbă că nu voi mai discuta despre sondajele de opinie electorală. Cele mai multe sunt simple instrumente de manipulare în masă. Observ cum jucătorii mari apelează fără ruşine la “barometre de opinie” pentru a-şi conserva poziţiile, unii la putere, ceilalţi visând la ciolan. Există o cârdăşie subterană între cei mai bine plasaţi. PDL şi USL coabitează în zona mâloasă a sondajelor mincinoase, atent plasate în mass-media favorabile, consimţind la minciuna pe care o rostogolesc împreună. Şi unii şi alţii ascund adevărul crunt al vieţii politice de la noi: cetăţenii nu se simt reprezentaţi de cei pe care, vor nu vor, trebuie să-i voteze. Fie şi indirect, chiar dacă în ziua votului nu ies din casă, nemulţumiţii contribuie la realegerea, prin rotaţie, a aceloraşi politicieni care-i sfidează prin minciună şi indiferenţă. Soluţii? Evident, există, numai că puţini sunt dispuşi să lepede vălul şi să-şi asume riscuri.

Asumarea riscului este şi acela de a încredinţa mandatul de reprezentare unor formaţiuni cu adevărat noi sau unei alte generaţii de politicieni. Dacă refuzi să votezi sau recurgi la varianta “votului alb” nu se schimbă aproape nimic. Dar nu este de preferat riscul unei alegeri eronate decât blazarea civică şi ascunderea în spatele unor şabloane otrăvite de genul “Parcă alţii sunt mai buni?!” şi a prizării la nesfârşit a cifrelor din sondajele meşteşugite?

Scrutinul din 2012 va fi unul decisive pentru orientarea României în Europa în viitorul deceniu. Simultan, vor fi aleşi cei din administraţia locală şi parlamentarii. Evident, regula jocului s-a modificat radical, aşa că reaşezări spectaculoase se pot produce. Şi la fel de evident este faptul că formaţiunile mari trebuie să fie sancţionate. De ce să nu căutăm alternative? De ce să nu dăm şansa şi altor politicieni să intre în parlament sau chiar să revină, ca în cazul PNŢCD? Şi dacă tot am amintit de ţărănişti, oare de ce nu aplicăm sancţiunea prin care ei au rămas cel puţin un deceniu în afara parlamentului şi altor formaţiuni? Oricât de sigură ar fi “realegerea”, sănătos ar fi să refuzaţi manipulările, acceptând schimbarea radicală ca un exerciţiu pentru sănătatea democraţiei româneşti.

(Editorial - Săptămâna în Oltenia, nr 8)

Discursul Regelui: o zi obişnuită. Cum celelalte nu sunt

2011-12-29T14:03:00.001+02:00

Nu vreau să fac bilanţul lui 2011. De ce să lăsăm umbra pe chipurile noastre? Picurăm puţin optimism pentru anul care va veni. Privesc înapoi fără mânie. Ceea ce s-a petrecut în plan personal voi păstra doar pentru mine. Aşa este firesc pentru oricare dintre noi. În planul vieţii publice, îmi vine în minte imaginea sublimă a Regelui Mihai I al României vorbind calm, privind peste detaliile irelevante ale inabordabililor de prin partide, unei săli care, chiar dacă nu părea că-i înţelege discursul, era obligată să-l respecte. Regele se adresa naţiunii de la instituţia fundamentală a democraţiei pe care, cu şase decenii în urmă, o redase poporului român. A fost o zi obişnuită, în care normalitatea ocupa spaţiul public. Aşa cum spunea Principele Radu, în celelalte zile nu sunt lucrurile la locul lor, ziua de 25 octombrie 2011 fiind o excepţie, din nefericire.

Oare ce au înţeles aşa-zişii oameni de succes şi cei care au ascultat cuvântarea Regelui din următorul citat? “Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri.” Sunt convins că altceva decât a înţeles un om simplu, fără prejudecăţi şi fără ochelarii de cal la care obligă partidele. Dar din următorul citat ce or fi înţeles respectivii? “Instituţiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci şi de etică, simţ al datoriei. Iubirea de ţară şi competenţa sunt criteriile principale ale vieţii publice.” Mă tem că un răspuns tranşant ne-ar umbri aceste ultime zile ale lui 201. Vreau să cred că s-or mai fi deşteptat câţiva şi, chiar dacă nu vor avea puterea să se ridice din genunchi, măcar nu-i vor mai împiedica pe ceilalţi să-şi manifeste opţiunea pentru normalitate. Da, din păcate sunt destui care vor să ne înveţe, încă, o istorie schilodită, mutilată de interese meschine şi utilizată în scopuri străine de Ţară.

Mă întreb dacă o singură zi de aparentă normalitate, când aplauzele au răsunat la sfârşitul discursului Regelui, poate salva un an întreg de nereuşite, de băltire în mocirla crizei economice şi a incapacităţii politicienilor de a oferi speranţă pentru români. Pentru mine, este îndeajuns. Istoria şi-a întors faţa către unul dintre cei mai frumoşi bărbaţi de stat pe care i-a dat România. Lecţia sa de demnitate, predată vreme de nouă decenii, merită să fie învăţată de generaţiile viitoare şi respectată măcar de cei de astăzi. Prin discursul său, Regele ne-a spus un lucru extrem de simplu: România este mai mult decât vremelnicii de care ne împiedicăm aproape zilnic şi, adeseori, consumăm atât de multă energie spre a-i detesta. Şi, mai mult decât atât, ne-a mai spus că România profundă supravieţuieşte atât timp cât adevărul este mărturisit celor care vor să-l audă şi să-l preţuiască.
( EDITORIAL - Ora de Dolj )

Programe? Doctrine? Ideologii? Mofturi!

2011-12-19T19:59:00.001+02:00

Moş Igaş îl poate concura cu succes pe Moş Crăciun. Aleşii locali au primit o prelungire cu şase luni a mandatelor drept cadou de Crăciun. Ministrul Administraţiei şi Internelor a explicat marea economie de vreo 22 de milioane de euro pe care o va face prin comasarea alegerilor locale cu cele generale. Dacă ne uităm pe câte săli de sport sunt construite la şcolile care se închid sau la câte parcuri se inaugurează în comune care n-au canalizare, ca să dăm doar două exemple de înţeleaptă guvernare, înţelegem că suma respectivă este praf în ochi. Merită toţi aleşii locali o jumătate de an în plus? De ce nu, dacă ne gândim că s-ar fi putut spune că am fi făcut o economie semnificativă dacă am fi amânat alegerile alţi patru ani...

Ipocrizia puterii este uşor de detectat. Calculul se face doar în funcţie de primarii opoziţiei care pot fi cumpăraţi prin alocarea discreţionară a fondurilor bugetare sau, după caz, pot fi “convinşi” să treacă într-o barcă mai sigură în funcţie de dosarul penal. De cealaltă parte, partidele din opoziţie îşi fac un calcul similar, mizând pe oportunismul unor aleşi locali care, simţind că electoratul va sancţiona politica de austeritate, vor prefera un loc în tabăra viitorilor guvernanţi. O mână spală pe cealaltă şi, în acest caz, ambele rămân murdare. Concurenţii mărunţi nu sunt primiţi la masa “bogaţilor”, nici societăţii civile nu-i sunt luate în seamă avertismentele.
Amestecul de programe pentru politicile locale şi centrale devine toxic. Nu atât numărul de buletine de vot (şase!) va bulversa electoratul, cât mesajele diferite turnate ca într-o pâlnie spre a fi îngurgitate de alegători. Evident, vor primi voturi mulţi candidaţi pentru un mandat de parlamentari doar pentru că apar în fotografii ţinându-se de braţ cu primarul în funcţie, în timp ce mulţi anonimi vor ajunge consilieri pitulaţi pe liste trase de tandemurile de candidaţi primărie + preşedinte consiliu judeţean. Veselie mare la viitoarele alegeri, udată din belşug cu bere, pomeni electorale şi circ. Programe? Doctrine? Ideologii? Cine mai are timp de astfel de… mofturi ?!

(Editorial - Ora de Dolj.ro)

Un vis prea îndepărtat: autostradă în Oltenia

2011-12-06T12:05:00.001+02:00

Știu că o eventuală dezbatere pe tema necesarei autostrăzi în Oltenia poate smulge, cel mult, zâmbete condescendente. Nenică, tu vorbești de ceva pe care guvernanții n-au reușit să construiască în 20 de ani cât alții în doi sau trei, dacă ne raportăm la Ungaria, Croația sau chiar Serbia. La ce bun să începi să critici, să faci presiuni sau să-i îndemni pe parlamentarii din această regiune istorică să iasă din adormire? În toate variantele, Oltenia este scoasă din joc printr-o simplă linie trasată cu pixul.

O autostradă din lumea civilizată - Olanda

Fără un sistem funcțional de transport nu se poate vorbi despre dezvoltare regională. În condițiile în care investițiile în modernizarea sistemului de transport feroviar nu există decât accidental, alternativa reprezentată de o autostradă poate fi soluția. Evident, vorbim aici de un calcul realist, de prognoza făcută de specialiști și nu de popândăii numiți politic prin ministere. Mai mult decât atât, dacă luăm în calcul rușinosul fapt că numărul kilometrilor de autostradă realizați anual se scrie cu două cifre va trebui să privim mult în viitor. Ne reamintim că una dintre condițiile investiției Ford de la Craiova era de construirea măcar a unui drum expres necesar, după începerea producției, transportării autoturismelor realizate. S-a întâmplat ca și la radio Erevan, adică nici noile mașini nu au fost produse în Bănie, nici drum expres nu s-a realizat. Doar s-au scurs niște sume frumușele (12 milioane euro !) în buzunarele băieților deștepți care fac studiile de fezabilitate.

În urmă cu vreo doi ani, un ministru al transporturilor de loc din Vâlcea a promis demararea Autostrăzii Oltenia (Lugoj - Caransebeş - Orşova - Drobeta Turnu Severin - Craiova - Calafat) și Autostrada Sudului (Bucureşti – Alexandria - Craiova). A plecat ministrul nostru și nici măcar pe o planșetă, în joacă, nu s-au trasat liniile... Dacă vreți, am putea muta în pagina de bancuri a publicației noastre rutele prin care urmau să treacă autostrăzile respective, că doar au fost simple glume, nu-i așa?

În 2011 au fost realizați 65 de kilometri de autostradă pe teritoriul României. Calculați singuri în câți ani, din momentul demarării lucrărilor, s-ar putea construi în Oltenia minunea mult visată. Numai să nu visați prea mult. S-ar putea să vă treziți dintr-un coșmar direct în realitatea urâtă a incompetenței și a indiferenței celor care se tot rotesc pe la putere.

(Săptămâna în Oltenia - nr 4)

Umbra lui Mircea. La Dăbuleni

2011-11-30T13:04:00.000+02:00

Alungat din partid, senatorul Mircea Geoană descălecă în Dăbuleni ca un prinț. Mahalaua lansă din rărunchi un strigăt de iubire veșnică pentru ex-președintele Senatului României, timp în care susținătorii de la partid își făcură planul de luptă. Spectacol ridicol, discurs flamboaiand, un fel de Gâgă revoluționar cățărat pe disperarea unor inși care nu înțelegeau de ce și cum fu posibil ca starul lor să fie umilit de Ponta. Micul Titulescu fu stârnit, spune cel doborât de la șefia Senatului, de bătrânul bolșevic Iliescu și mai tânărul nărăvit la coțcăieli Năstase. Dăbulenii ocupară carosabilul pentru Mircea. Lubenițarii sunt dârji. Ar pune Victor Ponta piciorul prin bostănăria politică a lui Geoană? Mă tem că oltenii l-ar face abțibild și l-ar trimite la Tulcea. Pe Dunăre…

Motivele pentru care Geoană a fost lăsat de căruță sunt neclare. Mazilirea sa de la președinția Senatului și excluderea din partid l-au transformat într-o victimă. Așa se poate explica valul de compasiune stârnit printre băștinașii din Dăbuleni. Sigur, acum depinde câtă compasiune poți avea pentru un politician… Calculele făcute de Ponta, Șova, Zgonea și ceilalți “lupi tineri” par a fi eronate. Pierderile colaterale sunt foarte mari pentru USL și imense pentru PSD. Oamenii simpli privesc un spectacol dizgrațios în care actorii își dau în cap pentru funcții. Problemele românilor sunt ignorate din cauză că pe agenda partidului sunt decapitările. Cine mai are încredere într-o construcție subredă, care nu oferă soluții ci doar circ, asemenea PDL, UNPR și, mai ales, Traian Băsescu?
Pornirile canibalice ale liderilor politici arată că așteptările de la ei sunt mult prea mari. Ceea ce au avut de oferit bun a fost extrem de puțin și deja epuizat. Cine mai are grijă de România dacă ei sunt ocupați să-și împartă dregătorii vremelnice? Răspunsul / soluția nu poate veni decât de la o necesară schimbare a sistemului, o mișcare radicală generată de populație, deloc iluzorie dacă privim că până și o biată oaste de strânsură la Dăbuleni poate da frisoane politicienilor.

( editorial în Ora de Dolj.ro )

De Crăciun, un copil îşi doreşte o pungă cu pufuleţi

2011-11-22T13:06:00.001+02:00

Ştiu că va ninge ca în poveştile lui Andersen. Simt asta în aerul tare pe care-l trag cu putere în piept, simt cum îmi inundă plămânii. Poate peste câteva zile mă voi juca iar în zăpadă, ca altădată. Numai că acum o voi face împreună cu fiul meu. Şi cu soţia, evident. Ne vom bucura de ninsoare ca de un dar pufos, aşteptat încă de iarna trecută, când doar ne imaginam că-i vom lua lui Ştefan o sanie. Pretutindeni alb şi noi alergând fericiţi prin zăpadă.

Nu-mi plac poveştile cu zâne rele. Detest orice film lacrimogen în care eroii sunt sacrificaţi. Probabil că m-am lăsat deformat de filmele americane în care eroul învinge armate de zâne rele, precum Rambo sau Bruce Lee, când totul e OK, cu happy-endul care face vânzare bună şi toţi îşi termină mulţumiţi punga cu pop-corn. Viaţa este aşa cum este şi nu are rost să-ţi administrezi pilule amare. Dacă stai să priveşti detaliile, poţi rămâne prizonierul nostalgiei, o slăbiciune de neiertat în vremurile acestea… de criză. Dar cum este realitatea de fapt, dincolo de speranţe şi visul unei ierni feerice, cu multă zăpadă?

Un copil nu-şi doreşte de Crăciun decât pufuleţi. O pungă. Nu poate spera la mai multe. Nu este nefericit din cauză că nici nu ştie cum este să fii fericit. Pur şi simplu s-a obişnuit cu lipsurile şi aşa crede că este viaţa, zgârcită cu cei care nu au părinţii lângă ei, de la care nu pot să aştepte, în dar, decât firimituri de fericire. O pungă de pufuleţi. Moş Crăciun este ceva abstract, văzut la televizor sau despre care a aflat de la prieteni. Sper ca gestul colegilor mei de la 3TV, care vor strânge şi în acest an cadouri pentru cei nefericiţi, să-i aducă micuţului mai multe daruri decât a putut visa vreodată. Mă întreb, cum de poate încăpea atâta nefericire în inima unui copil şi de ce dacă ninge, fie ca şi în poveştile lui Andersen, atât de mulţi dintre noi sunt condamnaţi la singurătate şi suferinţă.

Trag aerul rece în piept şi sunt atent la detaliile vieţii. Realitatea nu este decât un ciob care, de multe ori, îţi intră în inimă şi laşi în urma ta o dâră de suferinţă, sânge şi spaimă. Zâmbesc la gândul că voi putea dărui o săniuţă.
Ştiu că va ninge ca în poveştile lui Andersen…

(Editorial - Săptămâna în Oltenia, nr.2)

Invitaţie la dialog. Altfel

2011-11-16T19:37:00.003+02:00

Citesc un articol în care, stropit fiind de jetul celui încondeiat, filozoful prezidenţial dă de pământ cu un cunoscut realizator de televiziune. Deh, sunt orgolii bucureştene, cel senioral înfăşurat în mantia senectuţii sterpe, în timp ce imberbul jurnalist al Antenei şarjează adeseori cu săbioara spre fundurile intelectualilor băseştieni. Polemicile de la noi se duc pe teme într-atât de “importante” pentru public încât nu te mai miri de unde vine mirosul de latrină când porneşti televizorul. Spaţiul public este dominat de ziceri de mamă şi terfeliri în noroi. Culmea, multora le place bălăcăreala născută din vanităţi obscure şi din interese certe, cum ar fi, ca exemplu nevinovat, o simbrie bugetară sau favoruri de la mogul. Nu-mi pot reprima un ton acid la adresa celor doi, cărora nu le rostesc numele din cauza situaţiei ingrate în care se află.

Există o stare de violenţă latentă, consumată decât în mici proporţii în diversele gâlcevi, nicidecum prin “evacuări” fireşti spre zona dialogului social. România se împarte între cei care conduc, fericiţii deţinători de funcţii bugetare, şi cei umiliţi sistematic, jefuiţi la propriu print taxe şi impozite aberante, cheltuite adeseori fără discernământ. Politicienii fac scandal pentru a fi luaţi în seamă. Au nevoie de notorietate şi sunt dispuşi la orice. Nici “vedetele” nu se pot abţine de la jocul penibil al amorurilor etalate în public, al scandalurilor de alcoov sau pur şi simplu de la expunerea goliciunii exterioare şi interioare. O lume care aleargă iluzoriu după un succes inconsistent, perisabil, aplaudat doar de către cei cu prea mult timp liber sau cu gusturi discutabile. Ce i se poate contrapune acestui tăvălug de reziduuri toxice şi armatei de saltimbanci scăpate de sub control?

Lucrurile cu adevărat importante nu au sclipici. Nu se lasă detectate lesne. Ai nevoie de răbdare, ştiinţa de a asculta şi de a înţelege până la miez orice gest, situaţie sau cuvânt. Rareori cel din faţa ta merită ascultat până la capăt. Nu doar ceea ce spune este important, ci şi de ce o face. Însă scepticismul ne-a intrat în oase. Nu mai suntem dispuşi să dăm credit pentru că atâţia ne-au tras pe sfoară. Cel care îţi întinde o mână de ajutor sau îşi deschide inima este privit cu suspiciune. Ni se pare că nimeni nu este altfel şi nivelăm cu răceala noastră chiar şi prietenii autentice. Ceva ar trebui să se schimbe, nu credeţi?

Publicaţia pe care tocmai aţi primit-o este o invitaţie la dialog şi la deschidere către celălalt. Ascultă-l pe cel de lângă tine pentru a-l face responsabil. Dacă refuzi flecăreala gălăgioasă şi apleci urechea către cel care îţi vorbeşte cu calm, poţi afla un lucru interesant, un gând, o idee valoroasă sau o şoaptă care-ţi poate însenina ziua. Răsfoieşte aceste pagini ale unei publicaţii care se adresează tuturor cititorilor din Oltenia şi sperăm - vorbind acum în numele colegilor mei - că vei găsi câteva lucruri interesante, abordate altfel decât stridenta manieră bulevardieră. Nu ne lipsesc nici verbul, nici curajul, însă este important ca forţa să nu ţi-o iroseşti împotriva celui slab, ci a aceluia care se consideră intangibil graţie anturajului sau iţelor de care poate să tragă. Vrem altceva, vrem să ne regăsim acea detaşare de a face presă, de a oferi cititorului plăcerea de a redescoperi reportajul, ancheta de presă sau interviul. Este pariul unei echipe de jurnalişti care şi-au făcut din comunicarea cu cititorii cheia unui succes aşteptat. Scrie-ne, trimite un email sau sună pentru a te face mai bine înţeles şi, poate, vei găsi un prieten care vrea să te asculte. Săptămânal, vom veni la întâlnirea cu publicul, însă prin pagina noastră pe Internet, vom fi în permanenţă împreună.

Mihai FIRICĂ

(Editorial publicat în SĂPTĂMÂNA ÎN OLTENIA nr. 1, 15.11.2011)

DISCURSUL REGELUI

2011-10-30T16:58:00.000+02:00

Majestatea Sa Regele Mihai I al României s-a adresat Naţiunii, marţi 25.10.2011, de la tribuna Parlamentului. Un discurs în care se regăsesc lucruri fundamentale pentru fiecare român. Chiar în yiua în care Regele nostru aniversa 90 de ani, românii au avut un motiv în plus pentru a reflecta la necesara regăsire a valorilor naţionale şi asupra a ceea ce ne uneşte cu adevărat. Vă invit să revedeţi acest discurs şi să încercăm, împreună, să reclădim încrederea în noi, să ne regăsim demnitatea ca Naţiune europeană de prim-plan.

Albumul ANUL REGELUI, lansat la Muzeul Național de Istorie, disponibil şi la chioşcuri

2011-10-24T17:47:00.000+03:00

Îmi face plăcere să semnalez apariţia unei lucrări de excepţie ANUL REGELUI, volum care se poate procura astăzi 24.10.2011 şi împreună cu ziarul Jurnalul Naţional. Volumul este dedicat MS Regelui Mihai I al României cu ocazia împlinirii a 90 de ani de viaţă.

Iată postarea ASR Principelui Radu pe blogul personal: "Astăzi, vineri 21 octombrie 2011, Principesa Moştenitoare şi cu mine, însoţiţi de Principele Nicolae, am luat parte la lansarea volumului “Anul Regelui”, publicat în 70,000 de exemplare de Editura Curtea Veche. Ne aflăm în a doua zi a celebrărilor din cadrul Jubileului 90 al Majestății Sale Regelui.
Mulţi iubitori ai cărţii și susţinători ai valorilor Casei Regale a României s-au aflat împreună cu noi, alături de directorul și colectivul Muzeului Național de Istorie a României, de reprezentanții editurii și de mulţi jurnalişti.
Am acordat autografe și am stat de vorbă cu cei prezenţi. Lansările cărţilor regale au loc de obicei la Muzeul Naţional de Istorie, ctitorie a Regelui Carol I"

10 mai la Palatul Elisabeta - Garden Party 2011

2011-09-16T19:58:00.000+03:00

Un reportaj realizat despre sărbătoarea de 10 Mai la Palatul Elisabeta - Garden Party 2011

Nunta lui Borcea: kitsch-ul care asigură ratingul

2011-09-16T19:52:00.000+03:00

Ipocrizia “televiziunilor de ştiri” a atins nivelul maxim în timp ce reporterii relatau de zor de la poarta restaurantului în care, după un zid de bodyguardzi, Borcea și Gigi Becali își uneau destinele – fin şi naş. Doar ipocrizie? Nu, ci și o doză periculoasă de cinism. În studiouri, comentatorii dădeau ochii peste cap de grija poporului, care popor amărât era sfidau de opulența afișată de boșii de la Dinamo și Steaua. O opulență afișată cu ajutorul respectivele televiziuni, care, din cauză că nu găsiseră nicio înmormântare sau scandal manelistic, se ocupau exclusiv să numere icrele de pe platourile nuntașilor și să calculeze câte pensii medii ar încăpea în costurile unui singur meniu servit invitaților.

Din ceea ce au reușit să arate “televiziunile de știri”, kitsch-ul a fost autentic, asigurând ratingul de care aveau nevoie producătorii și marketerii. Ciudat, cameramanii au avut acces în bucătărie, în restaurantul care era pregătit, ba chiar și la nuntă prin câțiva intruși. O regie ieftină, din care câștigă ambele părți. Lumea a căscat gura și a încercat să facă paralele între “nunta de un milion de euro” și “Nunta secolului”. Sincer, n-am reușit să găsesc nicio asemănare, în ciuda faptului că borceii și becalii întinseseră un covor roșu, așa cum văzuseră ei pe la televizor. Prostul gust desăvârşit le-a jucat feste la tot pasul, până și voalul miresei fiind jucat în picioare de bodyguardzii din dotare.

Cine greșește cel mai mult? Îmbogățiții tranziției, cei care fac din etalarea opulenței un scop în viață, sau mass-media dâmboviţene, în goana nebună după ratingul aducător de publicitate? Mă tem că întrebarea este eronată. Nu este vorba de o greșeală, ci de un calcul cinic al ambelor părţi. Fiecare obține ceea ce-și dorește, unii cu afișarea succesului financiar, alții cu bugetul doldora în urma spectacolului la care cască gura românul… Dragă cititorule, tu unde te regăsești în tot acest circ derizoriu?

"Istoria își caută vinovații"

2011-08-24T15:05:00.000+03:00

O temă deloc spectaculoasă, dar pe câțiva încă-i mai interesează... Gheorghe Duduială, invitat in emisiunea "Pe mainile cui?!", moderată de Mihai Firică, discută pe tema "Istoria își caută vinovații"

Doljul politic, un cazan sub presiune

2011-08-19T17:02:00.000+03:00

Este vremea sondajelor și a poziționărilor din mers. Unii adună dosare, alții cară dosare după ei de ani buni, în timp ce presa locală își pune pe frunte eticheta cu prețul. Anul preelectoral se simte în aer. Pretudinteni se vorbește doar despre cine își schimbă partidul sau de cine urmează să zboare din funcție dacă ies la alegeri “ceilalți”. Frumoase vremuri, nu-i așa?

Cum va arăta harta politică după alegerile locale de anul viitor? Orice previziune este condamnată să poarte amprenta sondajelor. USL este ca și câștigător al alegerilor, însă scorul rămâne un mister. Județul este dominat clar de PSD-iștii lui Prioteasa, președintele CJ. Așadar, partidul trandafirilor va rămâne la conducerea județului. Este de așteptat ca surpriza viitoarelor alegeri locale să fie UNPR, aspiratorul de primari, însă pierderile pe frontul PDL vor fi atât de mari încât balanța nu va putea fi înclinată în favoarea actualei coaliții de guvernare.

Interesant mi se pare ce se întâmplă în tabăra liberalilor. PNL Dolj şi-a asumat rolul secund în USL, partea leului revenind PSD. Unii, răi la gură, spun că ar fi vorba despre rolul de slugă, însă socoteala politică nu se potriveşte niciodată cu rezultatul de la urne. S-ar putea ca deputatul Mihai Voicu să fi croit o strategie în funcţie de resursele umane ale liberalilor doljeni, aşa că dacă Dan Mogoş îşi va păstra funcţia de vicepreşedinte al CJ iar doi-trei directori de deconcentrate vor fi conectaţi la conducta de bani publici totul va fi bine. Membri PNL care îşi fac socoteli legate de procentele minune cu care este creditat USL în sondajele la nivel naţional vor constata că li s-a rezervat praful de pe tobă la Dolj. Mai întâi, vor conta rezultatele alegerilor locale, unde PSD va forţa mâna aliaţilor şi, conform sondajelor, se va face o împărţire a listelor în raport de 3/1 în favoarea social-democraţilor. Chiar şi în cazul unui raport de 2/1 pe listele pentru CJ sau CL Craiova împărţirea funcţiilor nu va fi favorabilă liberalilor, mai ales că vor fi împinşi doar apropiaţii lui Voicu.

Aşadar, o întrebare deloc retorică: de ce să muncească întreaga organizaţie dacă vor profita doar şmecherii dintr-o gaşcă? O întrebare care, cu nuanțele de rigoare, se poate pune oricărui membru de partid, din orice filială.

Sondajul, o armă-albă de asalt electoral

2011-08-04T15:19:00.000+03:00

Vrei să ții pe tușă un potențial contracandidat? Nimic mai simplu: tocmești un “institut” de fabricat sondaje de opinie și-i treci atâtea procente încât să-l faci una cu pământul. Ori se va rușina de procentele minuscule, ori se va descuraja într-atât încât să comită erori în lanț. Tovarășii săi de drum îl vor abandona imediat după ce vor avea “confirmarea” că nu este un cal câștigător… la fel și electoratul, care nu va dori să risipească voturile în ciuda faptul că “l-am fi votat dacă avea șanse”!

În ultima perioadă, parcă mai devreme decât în alți ani, se aruncă pe piață sondaje otrăvite, mânuite precum ghioaga spre țestele adversarilor. Apar diferențe enorme, inexplicabile și suspecte între candidați. Dacă le-am lua în serios, am putea crede că politicienii călăresc balansoare și, chiar în intervalul unei singure zi, sunt fie pe val, fie îngropați de electorat. De unde apar diferențe de peste 40 la sută de la un “sondaj” la altul? Cine plătește stă pe val, ceilalți sub… Să mai crezi în “sondaje”?

Niște “confrați” craioveni au aruncat pe piață un așa-zis sondaj despre care n-au spus nici cine l-a comandat, nici eșantionul, nici intervalul efectuării, nici cine l-a realizat… Cum respectiva publicație nu avea nici ce să piardă, din cauză că-i lipsesc atât audiența cât și credibilitatea, te întrebi cine le-a vârât pe sub ușa respectivele hârtii prost însăilate și cât o fi fost “darul” pentru acceptarea răspândirii respectivei informații toxice. O întrebare mai mult retorică. Oricum, încă un argument în plus pentru a nu lua drept literă de lege simple “sondaje” ticluite pentru a lovi în adversar, fără scrupule și fără remușcări.

ORA DE DOLJ

De ce se bulucește Solomon spre UNPR?

2011-08-01T16:09:00.001+03:00

Paradoxal, chiar dacă a revenit în funcția de primar al Craiovei, Solomon își poate încheia foarte repede cariera politică. Și asta nu din pricina problemelor din justiție, ci din cauza unei decizii cel puțin bizare de a părăsi PDL pentru vrabia unui partid “nou”. Decizia sa trebuie respectată și… comentată.

Anunțul primarului Craiovei de a candida la viitoarele alegeri din partea UNPR a venit ca o ploaie de vară. I-a luat prin surprindere doar pe cei care care nu luaseră aminte la avertismente (desele declarații curtenitoare ale lui Solomon la adresa lui Oprea, liderul progresiștilor) sau nu și-au imaginat că temperamentul vulcanic al edilului-șef, aidoma unei averse pornite din senin, nu i-a fost atenuat de cele șase luni de arest.

Rămâne întrebarea: ce să caute Antonie Solomon la UNPR? Fără să-și dea seama, acesta urmează traseul politic al predecesorului său la cârma Primăriei, Vasile Bulucea, de unde și “buluceala” din titlu… Numai că punctul la care a ajuns este cel descendent.

Există multe similitudini între cazul Vasile Bulucea și cazul Solomon – mă refer doar la cel politic, nu și la cel penal… După cel de-al doilea mandat de primar al Craiovei, Vasile Bulucea a decis, ademenit de indivizi malefici, să candideze din partea Forței Democrate, un partid nou făcut de foști securiști și dregători expirați. Ca și în cazul lui Solomon, care a anunțat că va candida, după două mandate, din partea unei formațiuni care nu a trecut testul electoral. La fel ca Bulucea, Solomon vrea să obțină fiecare mandat cu câte un partid diferit. Excesul de narcisism politic și încredere exagerată în propriile forțe electorale dăunează grav carierei politice.
Lipsit de o organizație puternică de partid, Solomon va da bătălia bazându-se pe popularitatea sa și pe banii furnizați de potențații UNPR Dolj. În plus, electoratul ar putea lua în seamă acuzațiile de traseism politic, primarul suspendat aflându-se la cel de-al cincilea partid în care va trebui să se înscrie (PCR, PSDR, PSD, PDL, UNPR…). Așadar, va risca Solomon o candidatură doar ca să lovească în anumiți lideri locali ai PDL sau doar ca să-și hrănească orgoliul rănit?

Nu inteligența politică îi lipsește lui Antonie Solomon, așa că nu cred că decizia sa este finală. După cum vor evolua lucrurile, să nu ne mirăm dacă actualul primar al Craiovei va fi susținut de ambele partide, cei de la UNPR jucând rolul de împingător suplimentar pentru Solomon. O situație în care, trebuie să recunoaștem, va fi greu de bătut, indiferent de contracandidat sau alianță politică.

Mircea Dinescu a văzut moartea cu ochii... lângă Caracal

2011-07-02T00:55:00.000+03:00

Scriitorul Mircea Dinescu a suferit un accident de circulație, joi, în timp ce se afla la volanul SUV-ului său, undeva în apropiere de Caracal...

Din fericire, rănile suferite au fost minore. În schimb, autoturismul...

Frica de adevăr trezește monștri

2011-06-23T18:35:00.000+03:00

Casele Regale din toată lumea arată un respect desăvârșit față de Majestatea Sa Regele Mihai al României. Onorat de opinia publică internațională, invitat la evenimente inaccesibile diplomaților români, rolul istoric în scurtarea celui de-al Doilea Război Mondial este unanim recunoscut chiar și de către invinși, iar minciunile îndrugate ani de-a rândul de propaganda comunistă sunt privite cu jenă chiar și de către uneltele bolșevismului. Adevărul istoric a ieșit la suprafață în ciuda opoziției oricăror simbriași dubioși care încercau să măsluiască manualele. Majestatea Sa simbolizează rezistența în fața represiuni, fără compromisuri. Prima grevă regală din istorie și refuzul de a recunoaște regimul comunist, chiar dacă soarta României fusese scrisă, la Ialta, pe un șervețel de hârtie, de către puternicii lumii. Așa-zisul act al abdicării a fost denunțat, smuls sub amenințare, nerecunoscut nici de Biserică și nici validat de vreun for politic, fie el chiar și acea ridicolă adunătură constituită de către bolșevici…

Dar ce te faci dacă, la o oră târzie din noapte, un frustrat turmentat îți sare în față și te porcăiește? Te cobori la mintea sa și-l zdrobești, alertezi poliția și spitalul de nebuni pentru a-l evacua din peisaj pe individ? Evident, încerci să te ferești de jetul său, nu răspunzi și-ți iei măsuri de precauție, sperând ca psihiatrii să-i acorde medicamentația cuvenită. Și unde mai pui că impertinentul habar n-are de istorie (nu MS Regele era șef al statului în perioada invocată, ci Mareșalul Ion Antonescu!), dar să te mai opintești a-i mai explica de ce nu are dreptate… dacă el te înjură birjărește nu ai cum să-i dai o replică rezonabilă. Pur și simplu, nu trebuie să-i răspunzi. va fi furios că-l ignori, va scuipa după tine, dar este mai bine așa.

Majestatea Sa Regele nu poate fi atins de mojiciile debitate de un titirez politic, un ins-giruetă care se adaptează la orice situație pentru a parveni electoral. Ajuns la 90 de ani, Regele reprezintă națiunea și Țara fiecărui român demn.

Frica de adevăr a stârnit atacul stupid, mizerabil și condamnabil al președintelui. Nu mă simt jignit deoarece, așa cum am mai spus-o de câteva ori, nu mă reprezintă. După cum nu mă reprezintă produsele acestui sistem prezidențial, indiferent de cum s-or numi ei sau de partidelor care-i vor furniza. Sistemul a făcut posibil ca “șeful statului” să vorbească precum un ins cățărat pe butoi și dând cu copita unde apucă. Nu doar proasta calita a indivizilor este de vină. Nu vă uitați cum își bat joc de statura funcției publice un Iliescu (“măi, animalule!” și invectivele la adresa Regelui sau a lui Corneliu Coposu), Băsescu (care s-a legat și de fundul lui Năstase), Antonescu (despre curvele politice), Constantinescu, și atâția -escu. Vedeți ce limbaj public utilizează politicienii și întrebați-vă de ce n-o să auziți acele cuvinte niciodată din gura unui reprezentant al Casei Regale. O diferență de legitimitate, de educație, de anvergură… Acesta este adevărul istoric pur și simplu!

Chirtoacă a recâştigat Primăria Chişinău. Comuniştii turbează de furie!

2011-06-20T17:33:00.000+03:00

Dorin Chirtoacă a reuşit să întoarcă scorul din primul tur şi a recâştigat Primăria Chişinău, având 50,60 iar comunistul Igor Dodon "numai" 49.40.

„Este timpul să ducem schimbarea până la capăt. Mulțumim tuturor locuitorilor municipiului Chișinău, care au marcat cea mai mare prezență la un scrutin local. Mulțumim celor care ne-au susținut dezinteresat și, totodată, mulțumim celor care au votat împotriva contracandidatului nostru. Este opțiunea lor și o respectăm.” - CHIRTOACĂ

Scorul surprinzător de la primul tur arăta teribil de rău pentru tabăra pro-românescă, Dodon fiind la un pas de a fi primul primar comunist al Chişinăului de după 1990.

O vizita regala la Scoala nr 21 din Craiova - ASR Principele Radu al Romaniei

2011-05-25T19:58:00.000+03:00

Imagini de la vizita Altetei Sale Regale Principele Radu al Romaniei la Scoala nr 21 "Gheorghe Titeica" din Craiova - 23.05.2011

„Democraţia şi instituţiile” - prelegere la Universitatea din Craiova a ASR Principele Radu

2011-05-23T19:20:00.003+03:00

Alteţa Sa Regală Principele Radu al României a susţinut, astăzi (luni 23.05.2011), ora 10.00, la Universitatea din Craiova, în Amfiteatrul 444 – Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative, prelegerea cu titlul „Democraţia şi instituţiile”.

Iniţiativa organizării unor conferinţe şi dialoguri cu studenţii din Craiova, centru universitar de tradiţie, i-a aparţinut Alteţei Sale Regale Principele Radu al României, care a răspuns favorabil unei solicitări primite din partea mai multor organizaţii studenţeşti.
“Democraţia şi instituţiile” este cea de-a treia prelegere dintr-un ciclu de patru asemenea evenimente care se desfăşoară la Universitatea din Craiova. Prima conferinţă, care a avut ca temă “Leadership”, s-a desfăşurat pe 16 martie a.c., iar cea de-a doua a avut drept temă “Identitate şi securitate naţională” şi a fost susţinută la data de 18.10.2010. Următoarea va purta titlul “Libertatea şi Instituţiile Publice”, data şi locul urmând a fi anunţate ulterior.
Evenimentul este organizat în colaborare de Universitatea din Craiova şi Asociaţia Euro-Agora Craiova.

Da, se poate şi altfel. Sărbătoare la Palatul Elisabeta

2011-05-15T02:54:00.001+03:00

Palatul Elisabeta din Bucureşti a fost gazda unui Garden Party oferit de MS Regele Mihai I de România. La evenimentul dedicat zilei de 10 Mai şi aniversării a 90 de ani de viaţă ai MS Regele au participat aproape 2.000 de invitaţi.

Prietenul Mihai Diaconu a surprins multe imagini demne de a fi incluse într-o istorie a evenimentelor mondene reuşite. Rafinament, eleganţă, calitate, zâmbete şi bună dispoziţie într-o zi în care vremea s-a jucat cu invitaţii. Cu excepţia dorinţei excesive din partea unor participanţi a fi în preajma Regelui şi de a-L saluta, generând o aglomeraţie nedorită, evenimentul a arătat că se poate şi altfel. Şi, ceea ce este mai important, aşa cum demonstrează şi imaginile, susţinerea pentru Casa Regală este la o cotă de apreciat!

Câştigă un ceas SWATCH prin participarea la promoţia lunii mai pe www.oradedolj.ro

2011-05-08T14:40:00.000+03:00

E simplu ! Abonează-te in luna mai 2011 la newsletter-ul oradedolj.ro şi poţi câştiga un super ceas SWATCH !

REGULAMENT OFICAL AL CAMPANIEI PROMOȚIONALE

Dl. Theo, saltimbancul de serviciu

2011-05-07T21:18:00.001+03:00

Theodor Paleologu şi-a asumat rolul de saltimbanc al PDL. Presară glumiţe când toţi cei din jur mimează sobrietatea, sare calul în cele mai neaşteptate momente, dă în fasolea festivităţilor cu ceea ce ar trebui să pună în batistă, deschide gura şi lansează stoluri de porumbei. În fişa postului nu are trecută decât obligaţia de a se face de râs în orice situaţie.

Graseiază pe orice temă, filozofează naval şi se copilăreşte pe teme majore. Mandatul său de ministru al Culturii a fost ca un banc sec, amintind de Bulă patron de bordel. Nu este deloc un ins amuzant. Este ridicol pe măsură ce înaintează în vârstă. Ţuţăr pe lângă cine oferă un os de ros, Theo Paleologu nu face decât să murdărească efigia tatălui său, Alexandru Paleologu, unul dintre ultimii “boieri” ai României.

L-am întâlnit pe Theodor Paleologu în urmă cu mai bine de 15 ani, la o lansare de carte, unde venise împreună cu tatăl său. Părea un băiat cuminte, simpatic şi dispus să preia moştenirea deloc uşoară de la înaintaşul său. Am remarcat faptul că era cu un pas în urma tatălui său. Când a păşit dinspre diplomaţie spre politică m-am bucurat, ba chiar am salutat public decizia sa. Avem nevoie de tineri care să aducă inteligenţă, naturaleţe, educaţie şi responsabilitate într-o zonă pervertită de neprofesionişti.

Apoi a venit seria de acte penibile şi declaraţii aiuristice, asumate cu o seninătate scandaloasă, culminând cu plecăciunile către diverse mărimi pentru a fi tolerat în PDL. Pe Băsescu l-a descris ca pe o pleaşcă pentru partid, în timp ce pe Udrea o vede, prin ochii săi de matur neînţărcat, ca pe o porumbiţă. Iată o perlă produsă la Craiova, când a venit să-şi promoveze, chipurile, moţiunea internă, depusă pentru Convenţia Naţională a PDL: “Porumbeii sunt simbolul creştin, iar noi suntem un partid creştin-democrat şi porumbelul este un simbol al Duhului Sfânt. Noi acum suntem după Paşte şi aşteptăm sărbătoarea pogorârii Duhului Sfânt. Pe de altă parte, fiind un porumbel şi o porumbiţă - fie vorba între noi, eu ştiu să-i deosebesc, dar nu toată lumea din sală ştie - poate fi vorba şi de egalitate de şanse între bărbaţi şi femei şi iată şi răspunsul meu la problema egalităţii de şanse…”

Dacă aceste bazaconii ar fi fost turuite de Vanghelie sau vreun troglodit cu ceafa groasă, pripăşit prin aparatul de partid doar ca să-şi umfle buzunarele, mai treacă - meargă. Dar, când porţi numele Paleologu, ar fi bine să gândeşti înainte de a vorbi. Însă ce mai contează? Theodor Paleologu este încă un individ pe răbojul atâtor inşi care păreau altceva decât turma, însă se dovedeşte că eticheta, de multe ori, este înşelătoare şi în politică. În cazul de faţă, brandul este folosit pentru o făcătură ordinară, o cârpă soioasă, doar pentru a-i murdări pe intelectualii din politică, arătaţi cu degetul pentru că, nu-i aşa, dl. Theo este de-ai lor…

Imaginea zilei: Londra pregăteşte nunta regală...

2011-04-27T16:53:00.000+03:00

Londra pregăteşte nunta regală... Nunta Principelui William cu Catherine Middleton este pregătită minuţios. Regatul Unit al Marii Britanii arată lumii întregi valenţele monarhiei constituţionale. România va fi reprezentată de Majestatea Sa Regele Mihai, ASR Principesa Moştenitoare Margareta şi ASR Principele Radu!

PAŞTE FERICIT!

2011-04-22T20:49:00.001+03:00

Să întâmpinăm Sfânta Sărbătoare a Paştelui cu mai multă înţelepciune. Vă doresc Sărbători Luminate, în pace, credinţă şi sănătate.
Fie ca Învierea Domnului să ne lumineze inimile şi minţile, să păşim puternici pe calea regăsirii.

PAŞTE FERICIT!

Imagini de la lansarea Ora de Dolj.ro

2011-04-20T16:40:00.000+03:00

Cateva imagini de la lansarea Ora de Dolj.ro Multumiri tuturor celor care ne-au onorat cu prezenta si tuturor celor care ne-au transmis ganduri frumoase la inceput de drum!

Cu Blogatu' şi Cătălin despre Ora de Dolj

2011-04-17T10:11:00.000+03:00

Lansarea cotidianului Ora de Dolj.ro a fost salutată de un public numeros. M-am bucurat să văd atât de mulţi prieteni alături de mine chiar din prima zi a acestui proiect, precum şi mulţi oameni interesaţi de un produs media nou în Craiova. Ca de fiecare dată în ultima perioadă, Marius Ovidiu Călugăru Blogatu' şi Cătălin Ene, doi tineri prieteni craioveni, care mi-au solicitat un interviu pe tema lansarii Ora de Dolj.ro şi nu numai. Vă invit să-l urmăriţi!

Citatul zilei...

2011-04-09T20:44:00.002+03:00

''Poate de la vorba multă şi lungă mi s-a tras!" - Antonie Solomon, primarul suspendat al Craiovei...

Citeşte în Ora de Dolj!

CTP şi Gândul au rămas exclusiv în online...

2011-04-08T00:21:00.001+03:00

Un citat din textul prin care Cristian Tudor Popescu îl aşează la catafalcul "Gândului" printat: "N-o să-mi mai văd articolele împachetând parizer sau limpezind geamuri. Căci acesta este ultimul meu text tipărit într-un cotidian - nu pot să mă recăsătoresc cu vreunul dintre ziarele care supravieţuiesc Gândului. Voi continua să scriu pe Gândul online, realizat de o echipă de ziarişti tineri şi talentaţi..."

Ca şi Cotidianul, Gândul rămâne exclusiv pe online. Unii suspină, alţii se bucură de problemele altuia, însă în competiţia adevărată pentru audienţă de calitate şi, mai ales, performanţă jurnalistică ambele cotidienele nu s-au predat încă.

Şi când te gândeşti că Ora de Dolj, primul ziar online al Craiovei, se naşte chiar zilele acestea... http://www.facebook.com/oradedolj

Ce fel de stiri ati vrea sa cititi intr-un ziar online?

2011-03-31T01:23:00.001+03:00

Alatura-te celor care apreciaza prin LIKE pagina “Ora de Dolj” si, optional, posteaza pe “wall” raspunsul la intrebarea “Ce fel de stiri ati vrea sa cititi intr-un ziar online?”.

Ai sansa de a castiga ceasul original elvetian SWATCH! http://www.facebook.com/oradedolj

Ştirea zilei nu vine de la WikiLeaks: creşte preţul gazelor!

2011-03-29T16:33:00.000+03:00

Ştirea zilei nu vine de la WikiLeaks: Transgaz a solicitat Agenţiei Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) majorarea tarifului de transport al gazelor naturale, a declarat, marţi, Elisabeta Ghidiu, director al Direcţiei Strategie şi Management Corporativ din companie.

Băieţii deştepţi se ocupă şi cu transportul gazelor...

Uşor cu sondajele! Luaţi în calcul şi electoratul din Bulgaria?

2011-03-28T12:49:00.001+03:00

Cu cât se ascute lupta politică, cu atât mai multe sondaje aiuritoare. Uitaţi o mostră de somnifer pe care şi-l administrează cei de la USL:

USL - 62%
PDL - 12%
PRM - 5%
UDMR - 4%
UNPR - 1%
PNG - 1%
Nu ştiu, nu răspund - 15%

Asta e ca în bancul cu raportarile despre arat din vremea lui Ceauşescu: opriţi tractoarele că aţi trecut în Bulgaria! :)) Încă puţin şi depăşeste USL-ul cota de 120 la sută!

A;tept reacţia lui Dan Diaconescu că Partidul Poporului nu apare în calculele ,,sondorilor,, deşi mă tem că electoratul din mahala o să le dea peste cap orice calcul. :D

Intimitate în stil chinezesc...

2011-03-25T13:46:00.000+02:00

Dacă mai aud pe cineva că se plânge de aglomeraţia de pe litoralul românesc...

Întrebarea zilei...

2011-03-21T21:11:00.001+02:00

Întrebarea zilei: Ar ţipa Dana Grecu* şi dacă l-ar avea invitat pe turnătorul Dan Voiculescu?

* Dana Grecu este acea jurnalistă de la Antena 3, cea care-l are drept invitat permanent pe Radu Tudor şi ţipă la absolut toţi invitaţii... Că aşa i-au spus dânsei nişte băieţi: cu cât ţipi mai tare, cu atât îţi creşte ratingul !

EXCLUSIV - Iată portretul viitorul premier

2011-03-16T11:19:00.000+02:00

Pe surse, s-a aflat portretul robot al viitorului premier, acceptat atât de putere, cât şi opoziţie. S-au luat în calcul coeficienţi de obedienţă, oportunism, agresivitate verbală, amatorism, corupţie, găunoşenie, pupincurism... S-a mai stabilit ca personajul din imagine are un concurent redutabil că individul Boc Emil este un concurent redutabil, cu mari şanse de a nu fi detronat de pretendentul zâmbăreţ...
(Pamflet)

10.000 de morţi şi dispăruţi în Japonia. Bilanţ provizoriu!

2011-03-15T16:39:00.002+02:00

Situaţia din Japonia este din ce în ce mai gravă odată cu ameninţarea unei contaminări radioactive, în urma exploziilor de hidrogen la reactoare ale centralei Fukushima 1, în timp ce numărul morţilor şi persoanelor dispărute a crescut la peste 10.000, relatează agenţia Kyodo.

UPDATE: "Autorităţile japoneze au informat, astăzi (marţi), AIEA, la ora 4.50 (5.50, ora României), că, la bazinul de combustibil folosit al reactorului 4 al centralei Fukushima Daiichi, era un incendiu şi că erau eliberate, direct în atmosferă, emisii radioactive ", a adăugat Agenţia ONU într-un comunicat.

Ştirea zilei (printre rânduri): Boc, lăsat la vatră...

2011-03-13T13:52:00.004+02:00

"Secretarul general al PDL, Vasile Blaga, a declarat că liderii filialelor judeţene ale partidului au fost convocaţi, duminică (13.03.201), la Bucureşti, la o întâlnire cu conducerea centrală a PDL. Blaga a declarat că întâlnirea se va desfăşura de la ora 16.00, refuzând să precizeze dacă la aceasta va participa şi preşedintele Traian Băsescu, aşa cum afirmau surse din partid."

Câteva lucruri citite printre rânduri: - Vasile Blaga va fi viitorul preşedinte al PDL; - Emil Boc va fi înlocuit cu un premier "independent/tehnocrat"; - se vor modifica într-un ritm foarte rapid legile electorale...

UPDATE: Conform unor surse din PDL citate de Gândul, planul pus la cale de Băsescu este ca Boc să-şi prezinte demisia joi, după moţiunea de cenzură a opoziţiei, iar în locul lui să fie nominalizat un prim-ministru tehnocrat. Actualul şef al Guvernului ar fi de acord cu această variantă dacă primeşte, în schimb, sprijinul filialelor pentru un nou mandat la conducerea partidului. :D La întâlnirea cu Traian Băsescu s-au aruncat zarurile - pentru funcţia de preşedinte al PDL şi-au anunţat candidaturile Blaga şi Boc.

Puciul lui Geoană... Mircică, probleme, mă?

2011-03-10T12:44:00.001+02:00

"Sursele" dau ca sigură executia fratricidă a lui Mircea Geoană, câştigătorul de câteva minute al ultimelor alegeri prezidenţiale: Mircea Geoană va fi exclus din PSD... Victor Ponta a a flat de un "puci" organizat de Mircea Geoană. Unii dintre liderii PSD, precum Liviu Dragnea şi Titus Corlăţean, au propus ca Geoană să fie exclus pe loc. Mărinimos, Ponta i-a acordat totuşi şansa unei ultime discuţii...

Potrivit unor surse din PSD, spune EvZ, Geoană ar fi avut o întâlnire cu câţiva dintre nemulţumiţii din partid. Evenimentul a avut loc la hotel Ramada în urmă cu 10 zile. La întâlnire a participat şi senatorul de Olt Ion Toma. Dacă Geoană propunea constituirea unei platforme a celor nemulţumiţi de actuala conducere, Toma ar fi fost mai tranşant. El ar fi pledat pentru înfiinţarea unui nou partid. La întâlnire au participat 35 de persoane. În afară de senatorul Toma, singurii cu funcţii au mai fost deputaţii Florentin Gust şi Radu Coclici...
Unul dintre participanţi a plecat de la locul conspiraţiei şi i-a povestit totul lui Adrian Năstase...

Dinastia ticăloşilor + DVD Dan Puric

2011-03-08T16:21:00.000+02:00

Super-ofertă la Târgul de carte GAUDEAMUS de la Craiova:

cititorii care vor cumpăra cartea "Dinastia ticăloşilor" (15 lei) de la standul editurii AIUS vor primi gratuit un DVD cu înregistrarea interviului cu Dan Puric - "Despre REGĂSIRE"!

Non-citatul zilei - Boureanu, despre scundătorii de partid şi rahat

2011-03-05T11:53:00.000+02:00

"Un membru PDL aruncă o piatră, tot partidul s-a scufundat s-o caute şi acum suntem toţi plini de rahat"

- deputat Cristian Boureanu, la Consiliul Naţional de Coordonare al PDL

O declaraţie cu tâlc rostită de Crin Antonescu

2011-03-01T11:36:00.001+02:00

Întrebat la semnarea alianţiei PNL-PC dacă nu este deranjat de trecutul de colaborator al Securităţii al lui Dan Voiculescu, Antonescu a răspuns că îl deranjează mai puţin decât cel al lui Băsescu.

"Cred că a venit vremea să nu ne mai jucăm cu ficţiuni, să nu mai luăm de bune toate poveştile pe care fie domnul Lăzăroiu, fie domnul Cristian Preda, fie alţi filozofi ai dreptei, cu ghilimele, ni le povestesc. Eu înţeleg că domnului Cristian Preda, de pildă, sau domnului Valeriu Stoica le vine uşor să se ocupe la nesfârşit de povestea de la CNSAS a domnului Voiculescu în condiţiile în care nu au avut curaj să sufle o vorbuliţă împotriva colaboratorului Securităţii Traian Băsescu şi a altor securişti, ofiţeri cu acte în regulă din jurul lui. Dar eu nu cred că sunt condamnat, eu sau altcineva din PNL, să rămânem prizonierii acestei logici", a spus Crin Antonescu pentru Realitatea.

Declaraţia lui Antonescu a fost făcută în contextul scandalului privind trecutul celui care controlează PC şi Antenele... După 5 ani de la verdictul dat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), dosarul lui Dan Voiculescu "Felix" se apropie de decizia finală, care va fi luată în 3 martie. Dacă va primi un verdict final de colaborator cu Securitatea, Dan Voiculescu ar putea fi exclus din alianţa opoziţiei.

Comentarii? :D

Comentariile mele:
- mi-aş fi dorit ca Antonescu să se delimiteze de toţi securiştii sau foştii turnători (să fie la fel de radical ca şi în cazul Monei Muscă!)
- m-aş fi aşteptat ca Antonescu să nu-l pitule pe Voiculescu, prefăcându-se că-l dă afară din Alianţa de Centru-Dreapta PNL-PC, ci să se despartă de PC în cazul în care aceştia nu denunţau relaţia cu Felix Voiculescu...

Herta Muller şi aceşti domni dezinteresaţi...

2011-02-27T10:52:00.003+02:00

Acesti bărbaţi virtuoşi şi oneşti vor s-o convingă pe Herta Muller să renunţe la obsesia sa împotriva Securităţii şi a celor care au/o slujit-o/slujesc... Of, cât de dezinteraţi şi de binevoitori sunt aceşti nemernici!

Citez dintr-un interviu acordat pentru Dilematica de către Herta Muller:

" ...preşedintele Traian Băsescu a condamnat comunismul pe baza unui raport întocmit de o comisie de istorici. Aţi citit acest raport? Aţi urmărit dezbaterile pe marginea lui?

Şi eu am fost invitată să fac parte din acea comisie, dar am refuzat. Mie mi se pare că e un act simbolic. Chiar era nevoie acum, la mai bine de 15 ani după căderea dictaturii, să declari oficial că regimul comunist nu a fost bun?
Eu cred că asta se ştia încă din 1989. Şi Băsescu ştia foarte bine. La fel o ştiau toţi cei care chiar erau interesaţi. Nu văd la ce bun acest pachet de hîrtii pe care preşedintele l-a expus, teatral, în Parlament. Problema e în altă parte. Vreau să văd ce urmări are această condamnare. Vreau să văd dacă această condamnare formală o să fie urmată de o deschidere reală a arhivelor. Şi dacă se vor cunoaşte, cu exactitate, crimele acelui regim. În Germania se ştie cîţi oameni au pierit la zid. În România, încă nu s-a aflat.
Or, eu îmi amintesc foarte bine ce era în Timişoara pe vremuri; cîţi oameni au dispărut; cîţi oameni ajungeau, împuşcaţi sau mutilaţi de cîinii grănicerilor, prin spitale. Astea sînt lucruri care trebuie lămurite, şi, pentru aceste fapte, cineva trebuie să răspundă"
Puteţi citi interviul integral in Dilematica

România care se vede... la TV

2011-02-25T21:58:00.005+02:00

Divorţul dintre Irinel şi Monica Columbeanu a fost prima ştire din jurnalele TV de la ora 19.00. Şi nu prezentată oricum, ci cu lux de amănunte, declaraţii de la împricinaţi, de la socrul octogenar al Monicăi, de la soacra lui Iri, plus mărturisiri ale Blondei lu’ Iri…

Piticul amorez şi fotomodelul moldav sunt starurile asaltate de televiziuni, ratingul fiind unul maxim, asigurat de exoticul cuplu.

Nu-i aşa, peripeţiile penibililor şoţi Prigoană au fost tratate cu maxim interes de televiziunile tabloid dar nu mai sunt la modă... Cum să mai vii cu opinii contrare când atâţia specialişti în obţinerea succesurilor îţi vor râde în nas: “Bre, lasă că faci tu pe moralistul dar nu ştii ce e acela succesul în TV!” Cam aşa mi-a aruncat în obraz un hâtru tuciuriu, căutător de Elodii prin tomberoane, care nu se dă înlături în a mânca pe datorie şi din a linge funduri doar ca să primească mărunţiş.

Da, Moni şi Iri sunt vedete la ProTV, Antena1, Realitatea, Kanal D etc şi nu poţi să mai ai argumente în faţa turmei care, simţind miros de succesuri, calcă în picioare pe toţi cei care nu se aliniază la înaltele lor standarde…

Bilanţul unui mandat de Preşedinte al României - Emil Constantinescu

2011-02-24T00:09:00.000+02:00

Ce fel de Preşedinte a fost Emil Constantinescu? Victoria sa din 1996 a scos în stradă mii de români: s-a spus că victoria împotriva lui Ion Iliescu este adevărata Revoluţie împotriva comunismului. La o distanţă de doar patru ani (pe atunci atât dura mandatul unui preşedinte), revenirea lui Iliescu a fost o formalitate, ba chiar mulţi dintre foştii susţinători ai lui Constantinescu l-au votat, în 2000, pe bătrânul bolşevic de teama lui CV Tudor.

Să fi fost chiar atât de rău mandatul lui Emil Constantinescu? Ce s-a întâmplat de fapt în sferele puterii de s-a rupt orice posibilitate de revenire atât a lui Emil Constantinescu (să nu uităm tentativa numită Acţiunea Populară), cât şi a PNŢCD?
Criza economică din 1997 a fost mai puţin periculoasă decât cea din 2009, 2010, 2011...?
Raportat la Ion Iliescu şi Traian Băsescu, cum vi se pare fostul preşedinte dat de CDR? - Votaţi şi în sondajul pe această temă!

Iată un interviu pe care l-am realizat pentru 3TV cu fostul Preşedinte al României

Non-citatul zilei: Gigi Becali despre oligofreni şi zdrenţe

2011-02-23T11:28:00.000+02:00

"M-am certat cu Mitică Dragomir, dar fără jigniri. El m-a făcut oligofren, eu l-am facut zdreanţă, dar nu ne-am insultat.

În schimb Marian Iancu e obraznic şi umblă cu tot felul de jargoane care nu e bine să le dai la presă" - George "Gigi" Becali

Morala zilei, tot despre vameşi...

2011-02-22T11:49:00.001+02:00

Vameşii sunt de două feluri: cei corupţi şi cei care încă n-au fost prinşi!

Treaba asta se poate aplica fără restricţii şi în cazul poliţiştilor de frontieră...

Nu încercaţi să mă contraziceţi, ci direcţionati-vă opiniile contrare către mass media. Mai ales către "televiziunile de ştiri comentate". Acestea nu au dubii... şi nici timp pentru nuanţări. :D

"Pentru admiraţia şi respectul pe care le simt pentru Maiestatea Sa, Regele Mihai, regele nostru"

2011-02-21T13:15:00.001+02:00

Vă semnalez câteva mărturisiri semnificative ale jurnalistei Cristina Ţopescu, mai jos fiind redat un pasaj dintr-un interviu:

"Rep: Ai realizat un interviu documentar cu familia regală, şi înţeleg că îţi este foarte drag acest proiect profesional. De ce este special?

Cristina Ţopescu: Pentru admiraţia şi respectul pe care le simt pentru Maiestatea Sa, Regele Mihai, regele nostru. Pentru nobleţea sa, pentru destinul tragic pe care l-a îndurat cu demnitate, pentru dragostea sa faţă de România. Toate astea prin contrast cu lăcomia, lipsa de demnitate şi de dragoste faţă de România a politicienilor care ne conduc şi nu numai a celor care ne conduc. Ţării ăsteia nu i-a fost bine decât atunci când a fost condusă de străini prin origine, nu şi prin apropierea lor de neamul românesc, pentru că ei l-au iubit şi l-au respectat, în vreme ce aceia care ne conduc acum, români, de altfel, sunt total străini de astfel de sentimente." Puteţi citi interviul aici.

Rrromânii au talent. Încă o sub-producţie marca Pro(stituţie)TV

2011-02-18T22:56:00.000+02:00

Gata, ieşim din criză. O spicheriţă şi 'telectuale gen L. Levinţa au căzut pe spate că Pro(stituţie)TV difuzează o emisiune de promovare a "talentelor" cu o mega-producţie record. Zău, măi fetelor, să cădeţi ca lovite de apoplexie doar că-şi mobilizează Sârbu armata de producători specializaţi în telenovele cu rromi? Voi chiar sunteţi fane ale lu' State din Inimă de ţigan?

Nu mă îndoiesc de faptul că "show-ul" va avea audienţă maximă, ba chiar va ameninţa cota ştirilor de la ora 5 difuzate de acelaşi post al producătorilor deontologi. Livraţi rahat şi o să aveţi o ţară de ... vis, proteviştilor!

Dar de ce mă mai mir când băieţii aştia din afişul de mai jos au "cântat" la ore de maximă audienţă la acelaşi ProTV, ba chiar şi de Revelion. Măi, L. Levinţa, şi atunci a fost o producţie de ai dat pe spate...

"Pe mâinile cui?!" cu Adrian Cioroianu

2011-02-16T22:08:00.000+02:00

Istoricul Adrian Cioroianu a fost invitatul meu la emisiunea PE MÂINILE CUI ?! de la Oltenia 3TV Craiova. A fost o reîntânire relaxată, la care am putut dialoga despre câteva evenimente recente, de la politică la cultură... Lansarea cărţii sale "Visul lui Machiavelli" la Universitatea din Craiova a fost un succes de public, însă ceea ce a fost mai important mi s-a părut consistenţa discursului său. Adrian Cioroianu nu a mai fost "supeficialul" ministru de Externe, ci intelectualul de ţinută care susţine un spectacol al ideilor în faţa publicului său.
Va reveni Cioroianu în politică? Nu dă semne că ar dori o revenire intempestivă, cu orice preţ şi în orice conjunctură, iar acesta este un semn de maturitate. Însă intelectuali precum Cioroianu lipsesc din Parlamentul României şi din prima linie de lideri politici.

Vă invit să urmăriţi emisiunea la care l-am avut invitat şi, în final, cea mai interesantă parte a lansării cărţii sale

Ah, greşelile televiziunilor noastre de ştiri comentate. Au vrut să scrie "PENSII"

2011-02-14T22:56:00.001+02:00

Da, chiar aşa, când cetăţenii fierbeau din cauza tăierii pensiilor, se găsesc nişte neatenţi din televiziunile de ştiri comentate să facă anumite... greşeli. Ah, dacă nu o fi vorba de greşeală? Mă refer la intenţia redactorilor şi nu la isprava guvernanţilor. :D

Doar o nefericită întâmplare a făcut ca deputatul Vişan s-a nimerit să i se pună pe piept burtiera buclucaşă. Sau nu o vorba de o eroare. :D

“Desfiinţăm sau păstrăm Centrul de Cardiologie Craiova?”

2011-02-10T20:27:00.000+02:00

Asociaţia Euro-Agora vă invită să participaţi la o dezbatere cu tema “Desfiinţăm sau păstrăm Centrul de Cardiologie Craiova?”

Evenimentul va avea loc miercuri 16.02.2011, ora 13.00, în “Sala Coloanelor” din Craiova, str. Calea Unirii nr 26. Dezbaterea va fi onorată de prezenţa prof. univ. dr. Dan Dominic Ionescu.

Africa de Sud - LUMEA, LA NOI ACASA

2011-02-08T22:06:00.002+02:00

În cea de-a doua ediţie a emisiunii LUMEA, LA NOI ACASĂ, pe care o realizez la Oltenia 3TV Craiova, a fost difuzat reportajul foto "Africa de Sud". Imaginile ne-au fost oferite de arh. Dan Horaţiu Buzatu, căruia îi mulţumim şi pe această cale.

Emisiunea poate fi urmărită pe Oltenia 3TV Craiova sâmbăta de la ora 13.00 şi duminica de la ora 23.00.

Pe blogul ÎN OBIECTIV găsiţi înregistrarea "China - Incredibilul Guangzhou"

Manipulări grosiere cu "sondaje"

2011-02-06T20:29:00.002+02:00

Cât de ridicole sunt manipultările la care se dedau cele două mega-găşti politice, pe de o parte Uniunea Social Liberală - struţocălimeasca structură în fruntea cărora au fost împinşi Ponta, Antonescu şi băiatul acela al lui Dan Voiculescu - pe de alta PDL, UNPR şi UDMR - trioul care asigură majoritatea dragă Preşedintelui!

Iată cum, nişte băieţi tocmiţi să însăileze nişte "sondaje", nu fac altceva decât să arunce în ridicol demersul celor două mega-găşti , aflate mână în mână în culise, şi să ne facă să ne întrebăm dacă nu cumva soluţia este într-o altă cale de urmat. O mişcare civică sau un alt partid generat de jos în sus, dinspre societatea civilă şi nu cum s-au constituit actualele partide din parlament...

100! Nu s-au mai obosit să calculeze şi voturile pe care le-ar da cetăţenii altor partide.

Observaţi minciunea grosolană? Oricât aş dispreţui PRM, PNG, PP (Poporul de mahala al lui Diaconescu...) şi tot strâng şi acestea măcar unu la sută!

Oare PNŢCD nu va reuşi, după acordul de uniune de la Sighet, să convingă de buna-credinţă a celor care refuză să se alipească mega-găştilor?

Refuz să mă supun unor astfel de încercări rudimentare de anivela conştiinţele în încercarea de a ne înregimenta în cele două tabere. Încă de pe acum, afirm că nu mă regăsesc în cele 100 la sută procente din "sondajul" arătat mai sus.

Monica Tatoiu, guru blond de la televizor

2011-02-04T11:38:00.002+02:00

Evenimentele teribile din Egipt sunt urmărite cu emoţie de telespectatorii de pe întreaga planetă. Televiziunea ne-a transformat într-un sat global, relativizând distanţele şi punând între paranteze intimitatea. Efectele globalizării, căreia încă îi căutăm un sens. Ce se întâmplă cu adevărat în Egipt? Greu de spus, mai ales dacă ne amintim ce am trăit în urmă cu mai bine de 20 de ani, când, sub emoţia unor proteste de stradă, exagerările, erorile şi manipulările s-au ţinut lanţ. Firesc, televiziunile apelează la specialişti în politică externă sau specialişti avizaţi în problemele acestei zone a lumii, cuprinsă de mişcări radicale. Fiecare se descurcă aşa cum poate, încercând să aibă analize şi comentarii pertinente asupra a ceea ce transmit corespondenţii. Nu ştiu cum s-or descurca alţii, însă telespectatorul român este favorizat de omniprezenţa Monicăi Tatoiu!

Criza din Egipt nu mai are niciun mister când o auzi pe invitata permanentă a televiziunilor “de ştiri comentate”. Monica Tatoiu vorbeşte cu aplomb despre finanţe, politică, catastrofe naturale, chiromanţie, diplomaţie, meteo, grădinărit, energie atomică, prestidigitaţie şi echitaţie. Nu are ezitări nici în faţa unor subiecte legate de vamă, spital, farmacie, biologie, enologie, etnologie, blenoragie, hemoragie, fonologie sau probleme inginereşti. Pare specialistă în croitorie, zidărie, minerit, gătit, zootehnie, heraldică, citeşte în stele şi dă verdicte radicale. Dacă este contrazisă, dă ochii peste cap, pentru a-i spune şi în acest fel interlocutorului că este un habarnist în comparaţie cu ea, specialista de serviciu a televiziunilor “de ştiri”. N-am auzit-o refuzând să comenteze pe o anumită temă sau să se abţină în a se pronunţa asupra unui caz. Doctrinele politice, seismologia, crizele bursiere şi oceanologia îi sunt la îndemână, răspunzând prima dintre toţi invitaţii. Da, marile întrebări îşi găsesc răspunsul după ce Monica Tatoiu trage aer în piept şi începe să turuie.

Monica Tatoiu este un soi de guru blond, care dă tonul comentariilor despre orice, oricând, cu oricine. Este prototipul românului priceput la toate şi băgăcios din fire. Are tupeu şi curaj, simţind că ridicolul nu o poate atinge.

Dispariţia celebrei ţoape Magda Ciumac (dacă nu ştiţi cine este nici nu trebuie să căutaţi să aflaţi…) a fost compensată de reşaparea Monicăi Tatoiu, livrată zilnic de televiziunile care-şi caută analiştii prin frizerii, crâşme sau, mai sigur şi ieftin, sunt trimişi de partide. Criza din Egipt? Un fleac pentru analista de serviciu. Dar tocmai a explodat ştirea cu protestele de stradă din Yemen. Lasă, că ne va explica Tatoiu cum stă treaba!

Cum scăpăm de dictatura nesimţirii?

2011-02-02T10:25:00.001+02:00

L-am văzut pe Marian Vanghelie încovoiat, precum Atlas, sub greutatea statului de drept şi a independenţei justiţiei! Asta se întâmpla pe scările sediului PSD de la Piteşti, cu şefimea partidului perorând pe tema abuzurilor săvârşite împotriva unui lider local. Da, Vanghelie, apărătorul legalităţii! Mai avem puţin şi-l vedem apărând limba română de agresiunea troglodiţilor din politică…

Impetuoşi, amintind de vremea când se încolonau la Tribunal în apărarea lui Gabriel Bivolaru (fost deputat PDSR - actualul PSD -, care a făcut puşcărie pentru o gaură de 50 de milioane de euro dată BRD), apărătorii legii cu carnet roşu au ameninţat că le vor arăta ei acelor judecători după ce roata istoriei se va întoarce. Nimeni nu se îndoieşte de intenţiile unora ca Vanghelie, Năstase, Ponta sau Mazăre… Se prea poate ca, întovărăşiţi cu penelişii şi neoconservatorii lui Voiculescu într-o alianţă anti-Băsescu, să reuşească să pună mâna pe putere. Nu că ar fi din cale afară de trist pentru portocaliii preşedintelui, însă astfel de presiuni asupra justiţiei ar trebui sancţionate penal. În cele din urmă, dincolo de lupta pentru ciolan între cele două blocuri politice, separate doar imaginar de un front anti sau pro prezidenţial, interesele grupurilor oculte, care stau în spatele marionetelor, se unifică în subterane.

Cine este într-atât de naiv să creadă că Vanghelie este un înger care ne apără de balaurul Băsescu? Sau şi mai naiv că actuala putere mai poate oferi altceva decât scandal, promisiuni şi aroganţă ieftină, marca Udrea, Videanu, Boc. Spectatori la acest circ în care adversarii mimează o luptă fratricidă (au aceleaşi rădăcini, nu-i aşa?), vom sfârşi prin a fi de-o parte sau de cealaltă, ignorând cea mai simplă modalitate de a-i pune la punct. Ar fi onest să-i refuzăm pe farsori şi să căutăm o altă cale, oricare ar fi ea, chiar de-ar fi să avem şi alte dezamăgiri. Schimbarea a devenit aproape un gest de igienă.

Cum să înţelegem cazul Nicolescu de la Piteşti? Mă tem că pesediştii nu acordă prezumţia de nevinovăţie chiar justiţiei. Tocmai ei! De ce spun acest lucru? Ajunge doar să ne uităm cât de îngăduitori au fost magistraţii cu unii dintre ei. Chiar şi Năstase este chemat la bară pentru nişte termopane, dar nu este întrebat de ce a încasat sume considerabile de la o universitate de provincie pe unde nu a călcat ani de-a rândul. Haideţi să spunem adevărul dacă vitejii neamului o pun unii de-o răzmeriţă pe scările partidului, alţii de-o dictatură a nesimţirii şi a tupeului. Da, cam asta este platforma comună, unde se întâlnesc opoziţia şi puterea: dispreţul faţă de lege şi manipularea spre a polariza electoratul. Apoi vor şti ei cu puterea ce să facă, doar să scape de orice pericol reprezentat de alternativele politice.

Mubarak, ia elicopterul!

2011-02-01T19:56:00.002+02:00

Se îngroaşă gluma la Cairo! Dl preşedinte Nosni Mubarak este aşteptat pe acoperişul palatului de un elicoper cu motoarele pornite, ca în scenariul cu fuga vechiului său tovarăş mioritic! Cine o juca la egipteni rolul lui Caramitru? Dar pe cel al lui Dinescu?

Armata e cu ei? Zboară pe fereastră operele Conducătorului iubit? :)

UPDATE: 11.02.2011 - Preşedintele egiptean, Hosni Mubarak, a renunţat la putere, a anunţat vineri vicepreşedintele Omar Suleiman, în cadrul unei intervenţii televizate. Suleiman a afirmat că Mubarak a renunţat la funcţie şi a transferat puterea armatei egiptene.

Morala zilei: Când faci o revoluţie nu dansezi Pinguinul...

2011-01-30T15:34:00.001+02:00

Pinguinul, în variantele sale egiptene, tunisiene sau sudaneze, este mult mai sângeros... cât de despre eficienţă, nimeni nu mai are vreo îndoială. De pe Facebook şi Twitter în stradă, totul transmis în direct de CNN şi Al Jazeera.

Sindicaliştii de la noi şi partidele de opoziţie (deh, termen cam pretenţios...) dansează Pinguinul şi-l iau la mişto pe premierul Boc. Ceva seamănă în cele două scenarii dar undeva intervine o diferenţă esenţială...

Câteva lucruri interesante de ştiut: "Mişcarea 6 Aprilie, o grupare formată din tineri ostili regimului preşedintelui egiptean Hosni Mubarak, care a luat naştere pe site-ul de socializare Facebook, a reuşit să treacă din lumea virtuală, de pe Net, în stradă, prin apelurile ei la manifestaţii, la care au răspuns pozitiv mii de persoane, comentează AFP.

În aprilie 2008, mii de egipteni şi-au exprimat pe Internet susţinerea faţă de mai mulţi muncitori care protestau în delta Nilului faţă de scumpirile din ţară şi scăderea puterii de cumpărare. Grupul de pe Facebook născut în acea zi de primăvară a luat amploare rapid.
Mişcarea tinerilor 6 Aprilie, organizaţie care nu este afiliată nici unui partid politic, şi-a găsit susţinători la început în rândul unor tineri educaţi. Aceasta funcţionează atât ca un forum de discuţii, cât şi ca o portavoc-gigant, care îşi cheamă membrii la protest îmbrăcaţi în negru, a sprijinit în iulie o petiţie a liderului opoziţiei Mohamed ElBaradei, fost şef al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică, devenit rival al preşedintelui Mubarak." Mai multe amănunte despre Mişcarea 6 aprilie din Egipt.

Citatul zilei - Neagu Djuvara

2011-01-26T16:07:00.001+02:00

„Clasa politică e făcută din generaţiile care au ieşit din nomenclatura comunistă şi care sunt pleava ţării"

Neagu Djuvara

O poezie scrisă de un copil de 11 ani...

2011-01-18T23:14:00.001+02:00

Ce trist e cu-acest Escu,
ce frumos era cu Eminescu…

Atât de bine a fost acum zeci de ani
când oamenii aveau bani.
Ar fi fost bine,
ca România să fie monarhie.
Dar,
vorbesc în zadar.
Poate asta nu se va întâmpla
în viaţa mea…

Aş fi vrut să trăiesc
pe pământ vitejesc,
în România Mare,
cu regi de onoare,
cu oameni cinstiţi,
de lume iubiţi.
Vremurile acelea
nu vor mai exista în România.

Sper că într-o zi se va face dreptate
și ţara va avea de toate:
autostrăzi, infrastructură şi oameni adevăraţi,
de care să nu vă mai săturaţi.

Iar Cadrilaterul, Basarabia și Bucovina să ne revină,
Şi Regele iarăşi să vină”.

Mihai Stoia, clasa a IV-a B, Școala 18, Sibiu

Am citit, cu mare bucurie, această poezie publicată pe mai multe bloguri. Eu am preluat-o chiar de pe blogul Principelui Radu. Da, copiii văd ceea ce mulţi maturi nu pot sau nu vor să vadă...

Un mariaj care pute a sconcs!

2011-01-13T21:14:00.001+02:00

Crin Antonescu a stârnit furia multor figuri importante din PNL prin mariajul surpriză cu partidul personal al lui Dan Voiculescu. Nu ştiu cum au primit simpatizanţii liberalilor vestea mariajului dintre un partid istoric şi un altul cu o istorie pe cât de scurtă, pe atât de alambicată şi controversată. Sigur, membrii de partid au o atitudine de respingere. Cei care îşi imaginau că încă luptă pentru adevăr se văd trădaţi de actul încheiat cu unul dintre moştenitorii Securităţii. Mai mare hazul să-l ataci pe Traian Băsescu pe motiv de dosar la Securitate, în timp ce tu îţi iei notiţe de la Dan Voiculescu şi te bucuri că, într-o strategie şchioapă şi uşor naivă, te invită lătrăii săi pe la emisiuni la care ţi se cântă în strună.

Nu ştiu dacă va citi acest text şi Crin Antonescu. Nu mă îndoiesc însă că apropiaţii şi consilierii săi o vor face. Ar fi onest din partea lor să-i transmită că încă un ziarist spune că preşedintele PNL a făcut o eroare care, dacă păstrezi o minimă decenţă în politică şi nu devii sclavul unor pasiuni trecătoare, nu se poate admite. Ce câştigă PNL din alianţa cu PC? Timp de Antenele lui Voiculescu, în primul rând, dar şi oprobiul multor colegi. Nu cred că merită să sacrifici fie şi amiciţia cu câţiva dintre ei pentru false ţinte politice. Teza că “mica alianţă” dintre PNL şi PC va aduce un plus de vigoare în lupta contra lui Băsescu este apă chioară. La fel de bine puteau colabora şi fără bucata de hârtie oficializată la Tribunal. Am văzut-o şi pe asta: Crin, o marcă de înălbitor pentru un partid-giruetă, care nu dă nici doi bani pe doctrină, dar pune mare preţ cu care parte a corpului se scoală în sus patronul trustului politico-mediatic.

Care să fie explicaţiile pentru un gest politic situat în zona penibilului? Probabil că procentele din sondajele de opinie, cercul de “consilieri” care l-au transformat în prizonierul lor de lux, infatuare căpătată imediat după obţinerea fotoliului deţinut altădată de Brătieni sau agravarea superficialităţii (da, se poate explica şi prin cauze medicale, printr-un diagnostic aflat la limita patologicului) care i-a adus numai deservicii să fie tot atâtea motive ale ciudatului său gest politic. Pot fi şi altele, pe care s-or căzni să le afle Tăriceanu, Varujan Vosganian sau Ludovic Orban. Ultimul a avut cea mai simpatică reacţie faţă de prezentarea unui aşa-zis protocol cu PC: “Când un tigru şi un leu pleacă la vânătoare, nu iau cu ei şi un sconcs!”

Sconcs? S-o fi referit şi la piţifelnicul Mişu Voicu, animăluţul de companie al lui Crin?

Dezbatere „REFORMA INSTITUŢIILOR ŞI PROCEDURILOR ELECTORALE DIN ROMÂNIA”

2011-01-09T19:49:00.001+02:00

Asociaţia Pro Democrația – Club Craiova şi Asociaţia Euro-Agora vă invită să participaţi miercuri, 12 ianuarie 2011, începând cu orele 11.00, în Salonul Roşu al Casei Universitarilor din Craiova, la dezbaterea cu tema:

„REFORMA INSTITUŢIILOR ŞI PROCEDURILOR ELECTORALE DIN ROMÂNIA”

Dezbaterea va fi moderată de domnul Conferenţiar Universitar Dr. Cristian Pîrvulescu, Preşedintele Asociaţiei Pro Democraţia.

Carla Stoica, Asociaţia Pro Democraţia Club Craiova
Mihai Firică, director Euro-Agora

La ce-i foloseşte PNL o alianţă cu PC?

2011-01-05T12:52:00.000+02:00

Serios vorbind, la ce-i foloseşte PNL o alianţă cu PC? În timp ce liderii penelişti ignoră PNŢCD şi nici nu dezvoltă un proiect alternativ al dreptei româneşti, observ că aceştia aleargă spre o înfrăţire cu deţinătorii de Antene... Păcat! Nu mi se pare o mişcare de bun-simţ, indiferent de cât pragmatism ar presupune politica dâmbăviţeană...

,,Preşedintele PNL, Crin Antonescu, a declarat, miercuri, că va pune în discuţia BPC realizarea unei alianţe cu PC, el precizând că, dacă BPC va fi de acord cu propunerea sa, atunci va fi convocată Delegaţia Permanentă pentru a lua o decizie în acest sens.
Întrebat dacă PNL va semna o alianţă cu PC, Antonescu a răspuns: "Nu, nu vom semna astăzi un protocol. Vom pune în discuţie această chestiune, conform Statutului. Dacă Biroul Politic va accepta propunerea mea, vom convoca o Delegaţie Permanentă pentru ziua de duminică sau luni şi o Delegaţie Permanentă este în măsură să ia o asemenea decizie politică". (Mfax),,

«Ziua infamiei» la români - 30 decembrie 1947

2010-12-30T13:59:00.001+02:00

Comemorarea republicii impuse cu ajutorul tancurilor Armatei Roşii

30 decembrie 1947 rămâne, pentru cei mai mulţi dintre români, o adevărată zi a infamiei, reprezentând data la care puterea comunistă de atunci, sprijinită direct de Armata Roşie de ocupaţie, a dat o lovitură de stat şi a instaurat un regim republican dictatorial.

Majestatea Sa Regele Mihai şi Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare Margareta a României

Vreme de mai bine de patru decenii de dictatură comunistă şi încă două decenii de rătăcire prin tranziţie, sfârşitul fiecărui an aduce nu doar bucuria sărbătorilor de iarnă, ci şi amărăciunea comemorării republicii. Nu este o simplă ironie menită a atrage atenţia asupra unui fapt istoric trist, care a deturnat România de la istoria sa firească, întrerupând brutal tradiţia şi rostul instituţiei monarhice, ci şi un semn de întrebare pentru cei care astăzi ignoră necesitatea reaşezării în matca firească. Regele Mihai a rămas un simbol, în ciuda minciunilor utilizate sistematic, a încercărilor eşuate de a compromite toate elementele care aminteau de regimul monarhic, ba chiar de încercările brutale de intimidare a celor care susţin adevărul istoric.

Puterea comunistă nu a reuşit să-i împiedice pe români să-şi respecte Regele chiar şi când Majestatea Sa se afla în exilul forţat, aşa cum nu au avut succes nici urmaşii acestora de după 1989, primii ani de democraţie post-decembristă fiind marcaţi de repetatele încercări ale noii puteri de a-i refuza dreptul legitim de a reveni în ţară. Timpul a lucrat în favoarea Regelui şi a Casei Regale. În prezent, nimeni nu-şi mai poate imagina că Regele Mihai poate fi ţinut departe de ţara în care a revenit şi, după atâţia ani în care proprietatea privată a fost călcată în picioare, drepturile Majestăţii Sale de cetăţean român mai pot fi nesocotite. Din nefericire, prea mulţi dintre politicienii de astăzi nu-şi asumă proiectul restauraţiei.

Istoria unei zile ruşinoase

Numeroşi reprezentanţi ai societăţii civile, membri ai exilului românesc, intelectuali veritabili, printre care istorici de renume şi specialişti în drept, au atras atenţia că România îşi poate recupera adevăratul loc în Europa doar prin recuperarea istoriei nefalsificate. Într-un apel lansat public şi adresat autorităţilor, aceştia susţineau necesitatea unei decizii prin care monarhia să-şi reintre în drepturi.
Adevărata istorie era prezentată succint şi, pentru a oferi cititorului posibilitatea de a cântări, lăsăm textul să vorbească de la sine: “În ziua de 30 decembrie 1947, Palatul Elisabeta a fost înconjurat de unităţi militare fidele comuniştilor, iar Garda Regală a fost dezarmată. Petru Groza şi Gh. Gheorghiu - Dej l-au silit pe Majestatea Sa Regele Mihai I să abdice, şantajându-l cu executarea a peste 1.000 de studenţi anticomunişti, ţinuţi sub arest. Sub ameninţarea anihilării fizice, Regele a semnat documentul de abdicare, pentru Sine şi urmaşii Săi. Prin faptul că abdicarea s-a făcut sub presiunea şantajului, actul este lovit de nulitate. În plus, comuniştii au nesocotit faptul că Regele nu putea acţiona decât în nume propriu, şi nicidecum pentru instituţia Monarhiei ca atare. Aşadar, convingerea că prin semnătura smulsă Regelui s-a abolit implicit şi Monarhia a fost complet aberantă. În şedinţa Adunării Deputaţilor, convocată în grabă după abdicare, ar fi urmat ca aceasta să fie confirmată, prin adoptarea Legii nr. 363, care proclama Republica Populară Română şi abroga Constituţia din 1923. La acea şedinţă nu s-a atins cvorumul necesar pentru asemenea decizii, doar 60 de deputaţi fiind prezenţi.
Aşadar, abolirea Monarhiei nu a fost niciodată aprobată de Parlamentul României. Mai mult, modificarea formei de guvernământ ar fi trebuit să fie confirmată de majoritatea populaţiei ţării, printr-un referendum. Aşa cum Regele Carol I fusese adus pe tronul României în urma unui plebiscit la care obţinuse o covârşitoare majoritate favorabilă, tot aşa şi abolirea Monarhiei ar fi trebuit să fie confirmată printr-un referendum. În deceniile care au urmat, nu s-a ţinut cont de faptul că Monarhia nu fusese, de fapt, abolită de drept şi că peste Regatul României nu se putea suprapune altă formă de stat, oricare ar fi fost ea.
În concluzie, din punct de vedere pur juridic, Monarhia nefiind abolită realmente, România este până în ziua de azi un Regat, iar Majestatea Sa Regele Mihai I este Suveranul de drept al acestei ţări.”

Nevoia de curaj şi luciditate

Astfel de atitudini sunt asumate din ce în ce mai des atât individual, cât şi colectiv, prin apeluri şi organizări de evenimente care să conducă la un deznodământ firesc. Mişcările promonarhiste susţin necesitatea restauraţiei şi redefinirea instituţională a României, mai ales în contextul integrării în Uniunea Europeană şi al sincronizării cu numeroasele democraţii consolidate prin aportul caselor regale. Nu este întâmplător că societăţile în care modernitatea şi tradiţia se împletesc armonios, oferind stabilitate democratică şi prosperitate economică, au drept şefi de stat monarhi, lucru de necontestat în spaţiul european din care România face parte şi din punct de vedere instituţional. Familia Regală a României poate oferi stabilitatea, recunoaşterea internaţională şi garanţia unui stat responsabil faţă de cetăţean însă depinde de fiecare român în parte ca opţiunea pentru viitor să capete forma instituţională a monarhiei.

Sfântul Întâi Mucenic şi Arhidiacon Ştefan - tuturor celor sărbătoriţi, un gând curat şi LA MULŢI ANI!

2010-12-26T21:13:00.001+02:00

Greu este astăzi a crede că cineva este gata a muri pentru Hristos. Greu este astăzi a crede că cineva poate într-adevăr să vadă Împăraţia lui Dumnezeu în clipa în care se săvârşeşte din viaţă.

Sfântul Ştefan a putut vedea pe Dumnezeu încă viu fiind şi a fost capabil să moară ucis cu pietre doar pentru că mărturisea pe Hristos împotriva tuturor opreliştilor şi vocilor care spuneau contrariul.

"Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stînd de-a dreapta lui Dumnezeu."

Sfânta Scriptură ne spune că Ştefan este întaiul mucenic al lui Hristos. Uciderea sa cu pietre a reprezentat începutul lungului şir de suferinţe trupeşti la care au fost supuşi creştinii în veacurile ce au urmat.

În Faptele Sfinţilor Apostoli (VI, 1-15; VII) ni se spune despre alegerea lui Ştefan şi a altor 6 diaconi.

"Şi a placut cuvântul înaintea întregii mulţimi, şi au ales pe Ştefan,

bărbat plin de credinţă şi de Duh Sfânt, şi pe Filip, şi pe Prohor, şi

pe Nicanor, şi pe Timon, şi pe Parmena, şi pe Nicolae, prozelit din

Antiohia." (Faptele Sfintilor Apostoli, VI, 5)
Diaconia este prima treaptă a preoţiei. Iniţial diaconii slujeau la masa credincioşilor pentru ca mai târziu să devină ajutorul preoţilor în biserică.

În capitoulul VII este prezentată pe larg toată seria de acţiuni care duc la uciderea cu pietre – lapidarea – a Sfântului Ştefan.

"Şi scoţându-l afară din cetate, îl bateau cu pietre. Iar martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul.
Şi îl băteau cu pietre pe Ştefan, care se ruga şi zicea: Doamne, Iisuse, primeşte duhul meu!

Şi, îngenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta! Şi zicând acestea, a murit." (Faptele Şfintilor Apostoli, VI, 58-60).
De unde provine prenumele Ştefan? -În greacă Stephanos Στέφανος inseamna "coroană" sau "cunună de lauri".

27 DEC. - TUTUROR CELOR SĂRBĂTORIŢI LE UREZ LA MULŢI ANI! MI SE UMPLE INIMA DE BUCURIE CĂ ÎN RÂNDUL CREŞTINILOR CARE POARTĂ NUMELE ACESTUI SFÂNT SE AFLĂ ŞI FIUL MEU, ŞTEFAN ALEXANDRU !

Mesajul Majestății Sale Regelui Mihai I de Crăciun 2010

2010-12-24T14:09:00.000+02:00

Români,

Pentru câteva minute, vă spun bun găsit din liniștea căminului nostru de la Săvârșin. Am trecut cu toții printr-un an greu, cu destule suferințe și nemulțumiri. Dar, în viața multora dintre noi au existat și motive de bucurie și speranță.

Felicit pe cei care au reușit performanțe economice, mai ales micii întreprinzători și companiile mijlocii. Felicit pe tineri și pe profesorii din universități, licee și școli, care au continuat munca lor importantă, în ciuda greutăților. Felicitări celor din agricultură, care au reușit să meargă mai departe, deși rămași fără resurse și încurajare. Felicit funcționarii publici, diplomații, militarii, oamenii de artă, pentru stăruința lor de a-și face datoria, deși puternic încercați de lipsa banilor și descurajați instituțional.
Sunt mâhnit pentru toate momentele prin care mamele, oamenii bătrâni și cei bolnavi sunt nevoiți să treacă.
România are nevoie de infrastructură și de instituții respectate. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Școala este o piatră de temelie a societății. Universitățile răspund administrativ față de guvernare, dar au nevoie să fie libere din punct de vedere organizatoric și științific.
Regina și cu mine, alături de Familia noastră, am mers în orașele și comunele țării, încurajând profesii, inițiative, organizații și instituții. Am făcut în anul care se încheie multe vizite internaționale, în care am susținut interesele fundamentale ale României.
Suntem cu gândul la militarii români din teatrele de operații. Sunt mândru de sutele de mii de români aflați la lucru în străinătate, pentru o viață mai bună și mai demnă. Ei ajută mult familiile lor și România.
Toate guvernele europene au acum greutăți. Criza economică obligă la măsuri impopulare. Totuși, există multe feluri de a micșora asprimea consecințelor pentru populație. 2011 va fi poate ceva mai bun, dar vor exista dificultăți, drept pentru care țara trebuie să fie protejată.
Sper ca anul viitor să aducă respect și etică în instituții, simț al datoriei și altruism în viața publică. Valorile și competența ar trebui să fie criteriile noastre. Aveți încredere în democrație, în rostul instituțiilor publice și în regulile lor!

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Mihai R

Mesaj preluat de pe blogul ASR Principele Radu

Bunul Dumnezeu să ocrotească România şi pe Majestatea Sa Regele! Urări şi gânduri frumoase pentru Familia Regală şi tuturor creştinilor!
Crăciun Fericit!

Mihai Firică

Cu maestrul Dan Puric - "Despre REGĂSIRE"

2010-12-18T16:37:00.002+02:00

Maestrul Dan Puric a avut generozitatea de a-mi acorda un interviu care va fi difuzat luni (20 decembrie 2010), ora 18.00, la Oltenia 3TV Craiova. Despre REGĂSIRE...

Aşa cum m-am angajat în faţa telespectatorilor, încerc să aduc oameni cu adevărat valoroşi în cadrul emisiunii PE MÂINILE CUI ?!, cu care voi dialoga despre subiecte cu adevărat importante.

Regăsirea adevăratei identăţi şi a valorilor generate de Monarhia Românească sunt lucruri despre care Dan Puric vorbeşte pentru toţi cei care mai cred că nu este totul pierdut, că puterea credinţei învinge ticăloşia birtaşilor şi că demnitatea ne poate reda calea de la care am fost forţaţi să ne abatem.

Am realizat interviul chiar în cabina sa de la Teatrul Naţional din Bucureşti. Trebuie să-i mulţumesc colegului şi prietenului Ionuţ Şerban pentru filmarea extraordinară realizată, reuşind să arate că nu este cu nimic mai prejos decât mânuitori ai camerei de filmat de oriunde. Le mulţumesc şi prietenilor preot Marcel Selişte Răduţ şi Gheorghe Duduială care vor fi alături de mine după difuzarea în premieră a interviului cu maestrul Puric.

Cei care nu pot urmări la TV emisiunea le pot spune că, în curând, voi multiplica în multe exemplare DVD-ul (foto: grafica DVD-ului) conţinînd înregistrarea. În plus, intreviul va fi disponibil şi pe youtube !

Acest interviu vă rog să-l consideraţi un cadou, un zâmbet şi un gând frumos prilejuit şi de Sărbătoarea Naşterii Mântuitorului Iisus Cristos, pe care vi le dăruiesc împreună cu maestrul Dan Puric.

Mihai Firică

INTERVIUL INTEGRAL PE YOUTUBE

Minciunile lui Ion Iliescu

2010-12-10T12:45:00.001+02:00

Ion Iliescu vorbeşte despre ceea ce s-a întâmplat în decembrie 1989 cu o detaşare care nu are cum să nu te pună pe gânduri. Nu fac nicio referire la vârsta sa respectabilă - singurul element care a mai rămas astfel când se face referire la respectivul personaj -, ci la necesara jenă când vine vorba de provocarea unor tragedii în numeroase familii de români.

La Craiova, în cadrul unui simpozion croit parcă tocmai pentru a-l reşapa pe venerabilul bolşevic, acesta a mai adăugat un lucru stupid la avalanşa de declaraţii menite a-i rezerva (iluzie deşartă!) un loc rezonabil în istorie: “(…) unii spun că cică revoluţia s-a terminat la ora 12, când a plecat Nicolae Ceauşescu. Total fals. Păi ăla abia a fost momentul declanşator al Revoluţiei din 1989 (…)” Nimic mai fals decât o astfel de aserţiune pe care nu mă feresc s-o clasific drept minciună ordinară.

Adică, după gândirea reducţionistă a lui Iliescu, protestele de la Timişoara nu fac parte din ceea ce ne-am obişnuit să denumim drept “Revoluţia română”, ci dintr-un scenariu ceauşist, al provocărilor de sorginte externă. Nici protestele bucureştenilor din noaptea de 21 spre 22 decembrie nu fac parte din filmul lui Iliescu, ci au fost simple întâmplări care pot fi consemnate drept secundare. Doar că atunci au fost ucişi foarte mulţi protestatari de către cei împotriva cărora niciun disident bolşevic nu a avut vreo intenţie să se opună. Oare de ce consideră fostul şef al statului că evenimentele revoluţionare încep abia după fuga din clădirea fostului Comitet Central al PCR? Răspunsul arată că “liber-cugetătorul care bate orice record la făcut cruci” se legitimează pe sine abia prin apariţia la TVR Liberă, moment în care Ceauşeştii erau fugăriţi în apropiere de Târgovişte.

Minciunile fostului preşedinte sunt aidoma ţesăturii păianjenului care îşi aşteaptă liniştit prada. Meşteşugite, ticluite îndelung, după metode învăţate în tinereţea moscovită, ticăloşiile debitate nu fac altceva decât să se ridice aidoma unui munte de gunoaie pe mormintele celor ucişi în urmă cu 20 de ani. Să ne întrebăm ce ar fi fost acum Ion Iliescu dacă nu apărea la TVR chiar în după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989? El, Silviu Brucan şi Nicolae Militaru au apărut în faţa românilor drept nişte înţelepţi candizi, care luptaseră cu Ceauşescu spre binele românilor, nu-i aşa? Cocoţaţi pe tribuna publică fără niciun drept moral, respectivii au blocat orice posibilitate de a se adresa unui public larg celor care într-adevăr doreau o schimbare radicală.

Chiar în primul discurs la televiziunea publică, Iliescu vorbea de o întinare a idealurilor socialiste. Bietul de el, nici nu-şi dădea seama că scenariul doborârii lui Ceauşescu şi de rotire a cadrelor PCR luase o altă turnură tocmai prin sacrificiul celor care credeau că revolta anticomunistă avea să învingă. Din păcate, scorul era favorabil la pauză, că la final au venit băieţii instruiţi ai lui Iliescu şi au confiscat totul. Chiar şi iluzia că putem să respirăm liber într-o ţară care pare pe veci blestemată prin a fi condusă de comunişti şi de urmaşii lor deghizaţi.

Conf. univ. dr. Radu Buziernescu, manager Professional Consulting: “România a căzut atât de jos încât orice pas greşit poate însemna prăbuşirea”

2010-12-06T15:28:00.004+02:00

Mihai Firică: Cât de mult consideraţi că a afectat criza zona Olteniei şi în special Craiova?

Radu Buziernescu: Cu excepţia Chinei şi a altor câteva ţări, criza a afectat toate statele lumii, pe unele mai mult, pe altele care au luat măsuri corecte anticriză, mai puţin. Din păcate România a fost grav afectată, iar zona Olteniei şi oraşul nostru au resimţit din plin efectele crizei economice şi financiare. În Craiova, în ultimii doi ani, sute de firme au fost radiate, alte sute au intrat în faliment sau reorganizare judiciară, mii de oameni şi-au pierdut locul de muncă, iar nivelul de trai a scăzut simţitor.

M.F.: În ce proporţie au fost utilizate resursele locale şi regionale pentru atenuarea efectelor recesiunii economice?

R.B.: Resursele locale şi regionale au un rol mai puţin important în atenuarea efectelor unei recesiuni economice. Cel mai important rol ar trebui să îl aibă statul, care prin măsurile luate de guvern ar trebui să reducă efectele crizei. Din păcate însă, la noi, guvernul în loc să ia măsuri urgente de revigorare a economiei şi de încurajare a investiţiilor, a preferat cea mai simplistă măsură, şi anume de a creşte TVA-ul de la 19% la 24% şi de a înăsprire a fiscalităţii. Pe termen scurt măsura şi-a atins scopul, majorarea TVA şi a accizelor au fost principalele motoare ale creşterii veniturilor statului pe ultimele trei luni, în timp ce încasările din impozitul pe profit şi venit au scăzut simţitor; însă, o economie sănătoasă se bazează pe venituri din profituri şi muncă şi mai puţin din consum, care poate fi dereglat în cazul unei crize. Majorarea TVA-ului a dus imediat la creşterea galopantă a inflaţiei spre 8% şi la o majorare inevitabilă a preţurilor.

O măsură elementară, pe care ar fi trebuit să o ia guvernul pentru a da un imbold revenirii economiei, era să reducă arieratele până la eliminare, să ramburseze datoriile de trei miliarde de euro către mediul de afaceri si să injecteze în acest mod bani pe piaţă. (să nu uităm că statul s-a împrumutat de 20 miliarde de euro din care cea mai mare parte i-a aruncat pe salarii şi dobânzi). O astfel de măsură ar fi dezgheţat imediat economia şi ar fi rezolvat şi problema credibilităţii faţă de investitorii străini care au de recuperat bani din România.

În astfel de momente de criză guvernul ar trebui să ia măsuri urgente pentru creşterea ratei de absorbţie a fondurilor de coeziune care este doar de 10%, practic, suntem singurul stat din UE, care a aderat după anul 2004, aflat în poziţia de plătitor net, cu un sold negativ de 500 milioane euro în perioada 2007-2009. Din păcate, la noi, statul nu asigură nici măcar finanţarea minimă necesară absorbţiei fondurilor europene.

Revenind la întrebarea dumneavoastră privind utilizarea resurselor locale şi regionale în atenuarea efectelor crizei, trebuie notat totuşi că, atât Consiliul Judeţean Dolj, cât şi Primăria Craiova, în plină criză au făcut eforturi deosebite şi au atras numeroase fonduri băneşti în derularea unor investiţii importante pentru zonă. Consiliul Judeţean Dolj a modernizat drumuri judeţene, spitale, dispensare, instituţii de cultură, la fel ca şi Primăria Craiova care a atras numeroase investiţii de zeci de milioane de euro pentru oraş.

M.F.: Cum credeţi că va arăta România (şi, implicit, Oltenia) după depăşirea crizei?

R.B.: Deşi cea mai mare parte din statele UE dau semne evidente de ieşire din criza şi de o uşoară creştere economică, Germania deja a declarat oficial ieşirea din criză, ţara noastră se confruntă cu serioase probleme economice, financiare, sociale şi din păcate politice.
România a căzut atât de jos încât orice pas greşit pe care îl mai face poate însemna prăbuşirea. Singura ei şansă este să se ridice prin măsuri urgente de revigorare a economiei şi de sprijinire a mediului de afaceri. Deja din vara acestui an, am observat la o bună parte din firmele din zonă, care au activitate în anumite domenii o oprire din cădere şi chiar o uşoară creştere. Din păcate, lipsa măsurilor adecvate anticriză, eternele lupte politice şi venirea iernii frânează optimismul oamenilor de afaceri care trebuie să ia masuri dure şi să muncească dublu în această perioadă ca să reziste. Sper ca după criză, din vara anului viitor să avem un mediu de afaceri mai sănătos şi mai curat, cu firme întărite şi călite. Sper ca din aceasta criza să fi învăţat toţi din propriile greşeli: şi statul şi băncile, şi mediul de afaceri şi populaţia.

M.F.: Care vor fi modificările majore, produse de criză, în domeniul pe care-l reprezentaţi?

R.B.: Domeniul în care activez eu este fiscalitatea. Dacă până acum fiscalitatea din ţara noastră era lipsită de predictibilitate, legislaţia fiscală este haotică, criza a bulversat-o şi mai mult, astfel încât investitorii autohtoni dar mai ales cei străini, sunt derutaţi complet. Legile sunt schimbate de la un an la altul, impozitele se modifică şi de mai multe ori pe an, birocraţia şi corupţia proliferează. România a ajuns una dintre ţările cu o fiscalitate excesivă, cu un TVA de 24%, aproape de maximul admis, cu contribuţii sociale exorbitante de 44%, accize ridicate în devans şi taxe locale mari. Pentru un mediu de afaceri sănătos care să urnească economia este nevoie de impozite moderate, de legi clare, coerente şi stabile, de un aparat fiscal exemplar.

( Interview )

Bruxelles in 10 imagini

2010-12-04T10:43:00.002+02:00

Bruxelles este aidoma unei cutii cu figurine de ciocolată, aşezată sub un brad împodobit cu simplitatea necesară bunului gust, dăruită oricărui oaspete sau locuitor al său. Dantelăria albă, aşezată peste oraş de câteva zile de ninsoare, a făcut ca Bruxelles să arate parcă şi mai mult că rafinamentul se dobândeşte în mulţi ani de educaţie, muncă şi înţeleaptă cârmuire. În 10 imagini, am încercat să vă împărtăşesc bucuria celui care descoperă că basmele copilăriei pot fi retrăite!

Ioana Avădani: “A uita că jurnalismul se practică în interes public este a-i nega esenţa”

2010-11-26T01:38:00.001+02:00

Mihai Firică: Care sunt cele mai grave pericole care ameninţă jurnalismul din România?

Ioana Avădani, director executiv Centrul pentru Jurnalism Independent: Cel mai grav pericol - acum şi din totdeauna - este pierderea “busolei”, a setului de standarde care fac din jurnalism o meserie privilegiată, care se bucură de protecţie constituţională. A uita că jurnalismul se practică în interes public este a-i nega esenţa. Şi mă tem că interesul public (care este altceva decât curiozitatea publicului) este din ce în ce mai puţin prezent în jurnalismul care se practică în România de azi. Respectul faţă de interesul public ca principiu fundamental al mass-media nu este doar apanajul jurnaliştilor, ci ar trebui să fie şi valoarea fundamentală a patronilor şi managerilor de presă.

M. F.: Cum explici perseverenţa unor politicieni de a încerca să reglementeze mass media?

I. O.: Se amestecă în această perseverenţă mai mulţi factori: reflexul de a rezolva orice (inclusiv proastele experienţe personale cu presa) prin lege, dorinţa de a controla (inerentă clasei politice de la noi şi din lume), un anumit histrionism (mai facem un proiect de lege, mai ieşim în faţa camerelor…) Dar ar fi profund dăunător şi necinstit să nu recunoaştem că o parte dintre aceste iniţiative dau glas unor frustrări cauzate (chiar la nivelul publicului) de calitatea din ce în ce mai precară a jurnalismului nostru. Dacă jurnaliştii din România nu vor găsi resursele de a se auto-reglementa în mod eficient şi cuprinzător, mai devreme sau mai târziu unele dintre aceste iniţiative vor avea succes – şi ne vom trezi cu ceea ce am încercat (şi am reuşit) să evităm în ultimii 20 de ani: o lege a presei, prin care politicienii să le spună jurnaliştilor cum să-şi facă meseria.

M. F.: Sunt opinii care converg către efectele pozitive ale crizei - dacă tot trebuie să nu ne dezicem de optimismul românesc - care prevăd o selecţie profesională în rândul jurnaliştilor, supravieţuind doar cei cu adevărat veritabili. Este un optimism fără fundament?

I. O.: Este o posibilitate teoretică. Doar că ea face abstracţie de faptul că nici în interiorul industriei mass-media lucrurile nu merg exact ca la carte. Nu performanţa jurnalistică este criteriul de departajare în redacţii – uneori funcţionează în egală măsură criterii de “compatibilitate” sau de natură socială (care sunt uşor de înţeles, mai ales în astfel de perioade). Ar fi naiv să credem că vor pleca cei slabi şi vor rămâne cei mai buni şi mai puternici. Ca şi în natură, vor rămâne cei mai adaptabili – ceea ce nu este, neapărat, cel mai bun lucru din punctul de vedere al standardelor profesionale.

Şi iată cum mă dezic de optimismul naţional…

M. F.: Numeroşi români s-au stabilit în ţări europene, formând comunităţi importante, care au nevoie de acces la informaţie. Cum credeţi că se vor integra mass media româneşti pe o piaţă europeană în plină recesiune?

I. O.: Nu cred că putem vorbi de integrare pe piaţa europeană. Piaţa de mass media este eminamente “naţională”, dacă nu cumva chiar locală, datorită specificităţilor sociale, culturale şi de limbă. Vorbim acum de hiper-localism, ca strategie de supravieţuire a presei într-o piaţă în care tehnologiile digitale permit fiecărui utilizator compunerea unui meniu mediatic foarte personalizat. Pe cât de îngustă este “piaţa”, pe atât de globală este circulaţia informaţiei şi a produselor mediatice. Practic, cu o conexiune la internet nici nu mai contează unde anume în lume eşti – eşti peste tot, dacă asta vrei.

Produsele media adresate comunităţilor de peste graniţe au apărut şi vor continua să se dezvolte atâta timp cât îşi vor îndeplini funcţia lor de bază: vor servi interesul comunităţii cărora le sunt destinate. Un ziar pentru românii din Spania nu va intra în competiţie cu piaţa spaniolă de publicaţii, ci va oferi un serviciu unui public “de nişă” nevizat de presa spaniolă. Va supravieţui şi va creşte atâta timp cât publicul va găsi valoare în acest serviciu şi va decide că merită să plătească pentru el.

M. F.: Ar fi oportună intervenţia statului pentru a sprijini presa în actuala conjunctură economică?

I. O.: Este o întrebare la care e greu să răspunzi cu da sau nu. Tocmai vorbeam mai sus de “selecţia naturală”- o astfel de intervenţie ar anula efectele acestei selecţii şi ar minimaliza rolul “igienic” pe care orice astfel de criză ar trebui să-l aibă. Pe de altă parte, într-o societate în care nu regulile pieţei sunt întotdeauna cele care dictează (avem influenţe de altă natură – politice, de grup, etc. ) ceea ce pare a fi “piaţă” poate ascunde o interferenţă politică.

Nu cred că statul trebuie să sprijine presa, ci funcţia pe care aceasta o îndeplineşte – libera informare a publicului, astfel încât acesta să îşi poată forma liber opiniile. Statul mai trebuie să protejeze pluralismul vocilor şi opiniilor, un set de valori fundamentale pe care le vrea păstrate indiferent de cât de aspre sunt condiţiile economice…

În orice caz, orice astfel de ajutor trebuie să fie dublat de cerinţe serioase de transparenţă şi responsabilitate – şi poate aceasta ar fi ocazia pentru a cere presei din România să-şi (re)asume serios rolul de câine de pază al democraţiei.

(Interview)

Ponta - o combinaţie stranie de băieţandru obraznic şi bătrânel şugubăţ ; Antonescu - un soi de Rică Venturiano tomnatic...

2010-11-17T14:02:00.000+02:00

Într-un comentariu despre posibila alternativă oferită de opoziţia parlamentară, Andrei Pleşu nu lasă loc de speranţe. Citez la greu pentru a nu fi obligat să redau plasticitatea (şi elasticitatea) opiniilor. Evident, înclin să-i dau dreptate lui Pleşu...

[...] Victor Ponta e încântat de ironia lui fină, de replica lui tăioasă, de surâsul lui distrugător. Şi-a construit, din mai nimic, un rol de dur şmecher, campion la categoria „pană". I-a reuşit o combinaţie stranie de băieţandru obraznic şi bătrânel şugubăţ. Numit prea devreme într-o poziţie de prim-plan, a făcut rapid sindromul plutonierului care, avansat căpitan, se crede general. Poate e, la bază, „băiat bun". Poate are intenţii onorabile. Dar suferă de o prematură dilataţie a eului şi de o ambiţie atât de transparentă, încât nu poate fi luat în serios. Şi e destul să-l vezi jucându-se de-a Che Guevara sau să-l auzi decretând când trebuie declarat doliu naţional şi cum trebuie să arate televiziunea naţională, ca să simţi răsărind, printre tuleiele sale benigne, un mic dictator de grădină.

Crin Antonescu e şi el, în mod vădit, bucuros să fie contemporan cu el însuşi. Părea un om cumsecade şi cordial şi s-a trezit sufocat de hormoni. Se încruntă ameninţător, zâmbeşte subversiv, contemplă îngrijorat „viitorele" naţiunii. A prins gustul tiradelor gascone şi al unei „independenţe" pline de pupături şi divorţuri imprevizibile. Dacă Ponta e un soi de Caţavencu juvenil, Antonescu e un soi de Rică Venturiano tomnatic. Nu sunt nici zmei, nici feţi-frumoşi. Joacă la preţuri mici, sperând să câştige pe greşeala adversarului. Dacă asta e tot ce poate Opoziţia, suntem pierduţi.

ANDREI PLEŞU (Adevărul, 16.11.2010)

Să-l împuşcăm pe Caiac a doua oară?

2010-11-16T14:12:00.001+02:00

Un asasinat a fost comis într-o cafenea din Piatra-Neamţ. Oraşul păstorit de celebrul Pinalty a ajuns pe prima pagină a ziarelor şi furnizează primul titlu în jurnalele TV. Nu-i rău pentru nişte oameni blajini, cum sunt moldovenii din acel orăşel în care totul parcă îmbie la reverie şi cumpătare, nu-i aşa? Doritorii de spectacol au, după atât scandal politic, parte şi de sânge. Şablonarzii din mass-media bucureştene au titrat cu litere de-o şchioapă că ucigaşul a fost prins urmărind fiecare mişcare în teren a anchetatorilor. Evident, n-au uitat să amintească de “alte evenimente similare”, petrecute în alte oraşe din ţară, însă imaginile de arhivă, deloc surprinzător, au fost doar cele de la uciderea interlopului Caiac. Uite cum sunt împuşcaţi doi oameni la Piatra-Neamţ, dintre care unul mortal, iar Craiova - “Sicilia României” - ajunge iar principal subiect de discuţie pentru limbuţii de serviciu de prin studiourile TV…

Aveam senzaţia că “jurnalizdii” iluminaţi de pe malul Dâmboviţei regretau amarnic ratarea unei ocazii excepţionale de a repeta acele fraze năucitoare prin care Craiova era scufundată în rahat, spălată rapid cu jeturi de scuipat, apoi iar aruncată în hârdău. Au apelat oricum la rezerva cu şabloane, cazul Caiac fiind un fel de bornă în şirul răfuielilor sângeroase dintre interlopi. Am serioase îndoieli că o statistică ar arăta că oltenii sunt cei mai sângeroşi dintre români sau că în Bănie au avut loc mai multe crime decât, să spunem la întâmplare, Braşov, Constanţa sau Timişoara. Ca să fim primii ar fi trebui să-l împuşcăm pe Caiac de mai multe ori! Aţi văzut de curând nişte băieţi cu bâtele în stradă, blocând un drum naţional, scenă urmată de descinderea “mascaţilor”? Ei bine, nici respectiva scenă de luptă n-a fost filmată în Craiova, ci pe lângă Bucureşti, în una dintre acele comune în care rromii tind deja să devină majoritari… Mă tem că se poate spune mai degrabă că România întreagă a devenit un tărâm al nelegiuiţilor violenţi, şi nu doar un oraş sau două care excelează prin poftele sanguinare ale infractorilor periculoşi.

Pericolul aplicării unor sintagme colorate, eficiente când vine vorba de a capta atenţia unui public din ce în ce mai puţin dispus să respingă informaţia trunchiată, este cât se poate de evident. A reduce Craiova la stadiul de poligon în care pistolarii fac legea, descărcându-şi la întâmplare armele în bieţii cetăţeni, este tot de adevărat ca şi cum ai spune că Iliescu crede în Dumnezeu sau că Băsescu pune în paharul cu whisky mai mult de două cuburi de gheaţă. Din nefericire, lucruri mai puţin spectaculoase, care nu-i interesează pe editorii jurnalelor de ştiri, se petrec de ani buni în Cetatea Banilor murdari şi ai justiţiei de castă. Dar cine să mai aibă timp de documentarea unor materiale despre jafuri prin “privatizare”, măsluiri de dosare în instanţă sau trucarea licitaţiilor prin care se absorb fonduri europene când sângele şi şabloanele năclăiesc ecranele televizoarelor şi imaginaţia ştirbă a câtorva băieţi blazaţi din mass-media bucureştene?

Istoria exilului românesc - Regele Mihai I

2010-11-15T14:51:00.002+02:00

[...] Cea de-a doua domnie a regelui M. începe la 6 sep. 1940, în condiţiile în care întreaga putere este transferată de Carol II generalului Ion Antonescu, şi continuă după cel de-al Doilea Război Mondial, sub ocupaţie sovietică. Regele află despre declanşarea războiului împotriva URSS (22 iun. 1941) ascultînd postul de radio BBC. „Eram absolut potrivnic ideii de a vedea România alăturîndu-se forţelor Axei. De asemenea, eram împotriva declarării războiului contra ruşilor. Dar consideram totuşi justificată voinţa românească de a recupera Basarabia ocupată de sovietici şi care era parte integrantă din ţara noastră."

Stabileşte contacte cu liderii unor partide politice care se opun continuării războiului dincolo de graniţa de est a Basarabiei. În apr.-mai 1944, îi însărcinează pe Constantin Vişoianu şi pe Barbu Ştirbei să negocieze la Cairo o pace separată între România şi Aliaţi. „Grupul nostru de conjuraţi se întîlnea la început o dată pe lună, apoi de două ori pe lună. După căderea nopţii, eu trimiteam pe cineva să îi aducă pe participanţi într-un automobil banal. Ei pătrundeau în casă printr-o uşă ascunsă, în spatele Palatului, uşa care conducea direct la apartamentele mele. Secretarul meu [Mircea Ionniţiu] asista la discuţia care dura, în general, două sau trei ore. Cîte o dată, mama mea ni se alătura. Aveam cu toţii acelaşi obiectiv: să ieşim cu orice preţ din război." Înlăturarea lui Ion Antonescu de la conducerea statului este fixată pentru 26 aug. 1944. La 23 aug. 1944, după ce trupele sovietice au străpuns frontul de nord-est din Moldova şi ger. şi-au retras diviziile de blindate (7 divizii, cf. Ilie Şteflea; 8 divizii, cf. Constantin Pantazi) pentru a le trimite în Polonia, regele M. preia iniţiativa, decide arestarea lui Ion Antonescu (după refuzul acestuia de a încheia un armistiţiu) şi ieşirea României din războiul împotriva Aliaţilor. În seara aceleiaşi zile, Ion Antonescu este preluat de o echipă condusă de Emil Bodnăraş, care îl va transporta ulterior în URSS.

Alături de chestiunea Fondului Naţional Român şi de atitudinea faţă de politica externă a lui Nicolae Ceauşescu, evenimentele de la 23 aug. 1944 au reprezentat, după 1945, unul dintre principalele motive de dispută ale românilor din exil. Printre adversarii regelui M. şi ai actului de la 23 aug. 1944 s-au numărat Pamfil Şeicaru şi o parte din legionari. În art. „Majestatea Sa Trădarea", din rev. "Carpaţii", nr. 23, 1980, pp. 19–21, Traian Popescu afirmă următoarele: „Ca şi tatăl lui, Carol al II-lea, a fost în continuare călău şi vânzător al Neamului Românesc. / Citiţi cu atenţie reportajul romanţat reprodus din Magazinul francez Cavalcade, Nr. 93 din 15 Ianuarie 1948 şi veţi descoperi uluiţi că — EL PERSONAL — fără a se mai sfătui cu şefii aşaziselor partide istorice, cu care conspirase tot timpul răsboiului anti bolşevic, împotriva efortului de supravieţuire al Neamului, a decretat, la ordinele Moscovei transmise prin amanta lui comunistă Dolly Chrissoléghos [Chrissoghelos] «Dodo» şi aduse de Bodnăraş, pe care îl ascunsese în Palatul Regal, încetarea focului şi aruncarea Ţării în drama dela 23 August 1944."

În ian. 1945 Regele Mihai I îi adresează preşedintelui Roosevelt un memoriu prin care solicită aplicarea corectă a armistiţiului încheiat de România cu URSS la 12 sep. 1944. Ca urmare a presiunilor exercitate asupra sa de A.I. Vîşinski, ministru adjunct al Afacerilor externe, fost procuror general al USSS, şi de mareşalul Rodion Malinovski, comandantul Frontului II ucrainean, sosit la Bucureşti, regele îl desemnează, la 6 mar. 1945, pe dr. Petru Groza pentru a forma un guvern controlat de comunişti. Regele M. e decorat la 6 iul. 1945 de Sovietul Suprem al URSS cu ordinul Victoria, cea mai înaltă distincţie militară sovietică, pe care au mai primit-o Roosevelt, Churchill, de Gaulle, generalii Montgomery şi Eisenhower, şi mareşalul Tito. Decoraţia îi este înmînată la Bucureşti, la 20 iul. 1945, de către mareşalul Tolbuhin. În aug. 1945, după ce preşedintele SUA, Harry S. Truman, declară că nu va semna un tratat de pace cu România decît dacă aceasta va avea un guvern democratic, regele M. îi cere lui Petru Groza să demisioneze. În faţa refuzului acestuia, declanşează „greva regală", se retrage la Sinaia şi încetează să mai semneze decretele guvernului.

La 8 noi. 1945, de ziua onomastică a regelui, au loc mari manifestaţii de simpatie la Bucureşti, soldate cu ciocniri între demonstranţii anticomunişti şi comunişti, şi cu morţi, răniţi şi numeroase arestări din rîndurile anticomuniştilor. În ian. 1946, ca urmare a unei remanieri superficiale a guvernului Petru Groza prin includerea a doi miniştri fără portofoliu din partea Partidului Naţional Ţărănesc şi a Partidului Naţional Liberal, regele este silit să înceteze greva. Preşedintele Truman îi transmite cel mai important ordin militar american, Legion of Merit, în grad de Chief Commander (acordat la 20 mar. 1946). Decoraţia i-a fost înmînată regelui la Bucureşti, în ziua de 10 mai 1947, de către o delegaţie americană. În noi. 1946, alegerile generale din România sînt falsificate în favoarea comuniştilor. Potrivit informaţiilor oferite de Ivor Porter în vol. Michael of Romania (2005), în iarna anului 1946 s-ar fi înregistrat o tentativă de a-l asasina pe rege. La 12 noi. 1947, regele M. pleacă la Londra, la nunta principesei Elisabeta, viitoarea regină a Angliei. Aici o cunoaşte pe prinţesa Ana de Bourbon-Parma, fiica prinţesei Margareta a Danemarcei, cu care se căsătoreşte la 10 iun. 1948, la Atena, în rit ortodox. [...]

[...] La 30 dec. 1947, după întoarcerea sa în România, Regele Mihai este silit de Petru Groza şi Gheorghe Gheorghiu-Dej, secretar general al P.C.R., să semneze o declaraţie de abdicare şi să părăsească ţara. „A fost de-a dreptul şantaj [...] aveam telefoanele tăiate, santinelele arestate şi schimbate cu cei de la «Tudor Vladimirescu». Un al doilea cerc în jurul casei, cu artilerie. Şi Groza, cu pistolul în buzunar" (interviu cu Gabriela Adameşteanu în rev. „22", nr. 38, 27 sep. 1991). Cf. informaţiilor oferite de Ion Mihai Pacepa, „dacă Regele ar fi refuzat să abdice el urma să fie imediat «demascat» ca spion, pe baza unor «probe» pregătite de unitatea SMERŞ [Smert spionam] pentru România şi reprezentanţa INU [Inostrannoie Upravleniie] din Bucureşti, condusă de colonelul Dmitri Fedicikin" („Cartea neagră a Securităţii", vol. 1, 1999).

În după-amiaza zilei de 30 dec., regele M. se întoarce la Sinaia şi se pregăteşte să plece din România. „Timp de trei zile, am stat în casa de sus, să ne facem bagajele. Administratorul Coroanei a cerut pentru noi uzufructul anului 1947 [rezultat din administrarea Domeniilor Coroanei, aflate în proprietatea statului] : acesta reprezenta aproximativ patru milioane de franci elveţieni. Comuniştii au răspuns că tezaurul Băncii Naţionale era gol. Ne-au acordat suma de două sute optzeci de mii de franci elveţieni şi cincizeci de mii de dolari. [...] În ultima zi, m-am mai uitat o dată prin toate dulapurile pentru a mă asigura că nu mai erau obiecte-amintiri pe care le-aş fi putut lua cu mine. Dar pînă la urmă, nu am putut lua decît lucruri strict personale: îmbrăcăminte, aparate de fotografiat etc. Eram foarte supravegheaţi. Comuniştii au mers pînă la a ne scotoci bagajele!" Jacques M. Vergotti, ofiţerul de ordonanţă al regelui M., notează în amintirile sale: „Datorită durităţii supravegherii poliţieneşti, executată de comisarii lui Bodnăraş, Dej şi Groza, familia regală nu a putut lua la plecarea din ţară nici măcar o batistă sau o scrumieră în plus de ce era menţionat în inventarul a cărui copie o mai păstrez şi azi, scris pe hîrtiile cu antet ale Castelului Foişor, inventar rezumat strict la lenjerie, haine şi câteva obiecte de folosinţă personală."

În gara Sinaia, „unul din controlori zăreşte o servietă de piele pe care Regele o ţinea în braţe. «Ce aveţi acolo?» spuse omul [...]. Atunci regele deschise încet geanta şi, cu un gest lent, religios, a desfăşurat steagul românesc" (Elisabeta Soutzou). La 2 ian. 1948, regele M. pleacă de la Sinaia cu un tren pus la dispoziţie de guvernul RPR şi comandat pînă la Viena de Alexandru Nicolski. „Trenul a fost format la Bucureşti, unde s-a îmbarcat o parte din suită. Poliţia economică a inspectat în detaliu fiecare bagaj, iar unele persoane au fost supuse la examen corporal pentru a descoperi bijuterii sau devize ascunse. Pînă şi fructele ce se aflau pe masa din compartimentul destinat reginei Elena au fost tăiate în două, din acelaşi motiv. [...] Pentru a împiedica manifestaţii de simpatie şi de solidaritate, regimul nu a anunţat ora plecării sau ruta şi a fixat orarul astfel ca voiajul prin Transilvania să aibă loc în cursul nopţii. [...] Cînd am sosit la Curtici, ultima staţie pe teritoriul român, ni s-au înmînat documentele de călătorie" (Mircea Ionniţiu). Paşapoartele celor expulzaţi poartă menţiunea „fără drept de întoarcere" (Mircea Ionniţiu).

„Era, fără îndoială, un sfîrşit nemeritat de domnie; Regele Mihai fusese un rege bun, precum bunicul său, Ferdinand. Modest şi democrat, cu simţul datoriei faţă de ţară, care lipsise tatălui său, ar fi putut să ajungă un rege mare, asemeni lui Carol I. A avut însă parte de vremuri tulburi pe care nici un cap încoronat sau om politic nu le-ar fi putut înrîuri" (Vlad Georgescu). După proclamarea RPR, la 30 dec. 1947, în ţară este declanşat un proces sistematic de minimalizare sau de ignorare a contribuţiilor monarhiei constituţionale la edificarea României moderne (de la războiul pentru independenţă din 1877–1878 pînă la evenimentele de la 23 aug. 1944, asumate în întregime de comunişti), concomitent cu supralicitarea unor tendinţe antidinastice din istoria sau din literatura română. [...]

Fragment din "Enciclopedia exilului literar românesc 1945-1989" de Florin Manolescu, ediţia a doua, Editura Compania, 2010

Interviu cu ASR Radu la "Teologia Cuvântului"

2010-11-10T17:33:00.000+02:00

Prietenul Marcel Selişte-Răduţ a realizat, pentru emisiunea "Teologia Cuvântului" de la Radio Oltenia Craiova, un excelent interviu cu Alteţa Sa Regală Principele Radu al României. Vă recomand acest interviu, prima parte fiind deja disponibililă pe blogul Vallahia Nova.

Urări de Sf. Mihail şi Gavriil

2010-11-08T15:02:00.001+02:00

Sfânta Sărbătoare creştină a pomenirii arhanghelilor Mihail şi Gavriil îmi umple inima de bucurie şi mulţumesc Bunului Dumnezeu că a fost îngăduitor ca, pentru încă un an, să urez

Mulţi ani cu sănătate Majestăţii Sale Regelui Mihai al României!

Tuturor celor sărbătoriţi astăzi le adresez urările de sănătate, noroc, împlinire şi pace. Un buchet de flori si un noian de gânduri frumoase!

LA MULŢI ANI!

În Noiembrie, în ziua a opta, pomenirea Soborului mai-marilor Arhistrategi (arhangheli) Mihail şi Gavriil (şi Rafail), şi al tuturor cereştilor puteri celor fără de trup.

La adunarea celor 9 cete, Serafimii, Heruvimii, Scaunele, Domniile, Stapâniile, Începătoriile, Puterile, Arhanghelii şi Îngerii.

Mihail, preaîncuviinţatul mai-marele peste cetele puterilor celor fără de trup, şi în Legea Veche şi în cea Nouă a arătat ce este harul Evangheliei, şi arată multe faceri de bine neamului omenesc. Că de vreme ce pizmaşul şi luptătorul mântuirii noastre, înălţându-se s-a mândrit împotriva Ziditorului său şi a zis: "Pune-voi scaunul meu deasupra norilor" şi lăudându-se că "voi fi asemenea cu Cel înalt", a căzut din cinstea de arhanghel, precum grăieşte Domnul ("Văzut-am, zice, pe satana, ca fulgerul din cer căzând"). Asemenea cu el şi ceata ce era sub el, înălţându-se, a căzut. Acest de-a-pururea lăudat, păzind ca o slugă credincioasă credinţa către Stăpânul şi arătând multă nevoinţă spre neamul nostru, a fost rânduit de Atotputernicul Dumnezeu ca să fie mai mare peste cetele înţelegătoare. Că văzând că a căzut vicleanul, a strâns cetele îngereşti şi a zis: "Să luăm aminte: Lăudat-au cu glas pe Domnul tuturor", ca şi cum ar fi zis: Să luăm aminte noi cei ce suntem zidiţi ce au pătimit cei ce erau cu noi, care până acum au fost lumină, şi acum s-au făcut întuneric.

Pentru aceasta o adunare ca aceasta s-a numit Soborul îngerilor, adică luarea aminte şi înţelegere şi unire. Acesta dar, marele folositor şi de bine-făcător mântuirii noastre, înmulţind şi întinzând spre mulţi multe faceri de bine mântuirii, s-a arătat la mulţi văzându-se. Că s-a arătat lui Avraam şi lui Lot la pustiirea şi pierderea Sodomei. Arătatu-s-a lui Iacov când fugea de fratele său. Mers-a înaintea taberei fiilor lui Israel, când se izbăveau şi au scăpat de robia şi de chinul egiptenilor. Arătatu-s-a lui Valaam, când mergea să blesteme pe Israel. Şi către Iosua al lui Navi a zis, când l-a întrebat: "Eu, Arhistrategul puterilor Domnului, acum am venit". Acesta a cufundat de tot şi râurile ce se revărsaseră de păgâni asupra aghesmei şi a locaşului de închinare. Se află şi altele multe ce se spun despre el în Sfânta Scriptură.
Pentru aceasta şi noi, având pe acesta ajutor şi păzitor vieţii noastre, prăznuim astăzi preacinstitul lui praznic. Împreună cu Sfântul Arhanghel Mihail, prăznuim astăzi şi pe prea frumosul şi prea veselitorul Arhanghel Gavriil. Pentru că şi acesta multe faceri de bine a făcut neamului omenesc, atât în Legea Veche, cât şi în cea Nouă. Căci în proorocia lui Daniil se pomeneşte însuşi numele lui, când tâlcuieşte Daniil visul ce a văzut pentru împăraţii mezilor şi ai perşilor şi ai elinilor: "Gavriile, zice, fă-l pe acela (adică pe Daniil) să înţeleagă vedenia" (Daniil. 8, 16). Şi iarăşi acelaşi Gavriil a arătat aceluiaşi Daniil că după şaptezeci de săptămâni de ani, adică după patru sute nouăzeci şi şapte de ani, are să vină Hristos. "Şi iată, zice Gavriil, bărbatul pe care l-am fost văzut la începutul vedeniei zburând, s-a atins de mine ca în ceasul jertfei de seară. Şi m-a făcut să înţeleg şi celelalte" (Daniil 9, 21). Acesta este cel care a binevestit femeii lui Manoe că are să nască pe Samson. Acesta este cel care a binevestit lui Ioachim şi Annei că au să nască pe Doamna şi Stăpâna de Dumnezeu Născătoarea.

Iar în Legea Nouă, acesta a binevestit lui Zaharia, stând de-a dreapta altarului tămâierii, că va naşte pe marele Ioan înaintemergătorul. Acesta a hrănit şi pe pururea Fecioara Maria doisprezece ani înăuntru în Sfintele Sfintelor cu hrană cerească. Acesta însuşi, şi cine se îndoieşte? a binevestit Născătoarei de Dumnezeu că va naşte de la Duhul Sfânt pe Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta s-a arătat lui Iosif în vis, precum zic mulţi, şi i-a zis să nu se teamă, ci să ia pe Mariam, femeia sa, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Acesta s-a arătat şi pastorilor şi le-a binevestit, că S-a născut Hristos Mântuitorul lumii. Acesta şi în vis a zis lui Iosif să ia pruncul şi pe Mama lui şi să fugă în Egipt. Şi iarăşi acesta însuşi i-a zis să se întoarcă în pământul lui Israel. Mulţi însă din sfinţiţii învăţători şi din scriitorii de cântări socotesc că dumnezeiescul Gavriil a fost şi îngerul cel îmbrăcat în veşmânt alb, care, pogorându-se din cer, a răsturnat piatra de pe uşa mormântului lui Iisus, Dătătorului de viaţă, şi a şezut deasupra ei. Şi el a fost cel care a binevestit mironosiţelor învierea Domnului. Şi ca să spunem mai cuprinzător, dumnezeiescul Gavriil a slujit la iconomia tainei întrupării Cuvântului lui Dumnezeu din început până în sfârşit.

Pentru aceasta şi Biserica lui Hristos îl prăznuieşte pe el, împreună cu Arhanghelul Mihail, şi cheamă harul şi ajutorul lui, rugându-i ca prin ajutorul şi rugăciunile lor, şi în veacul de acum să aflăm scăpare de rele, şi în cel ce va să fie să ne învrednicim de bucuria cerească şi de împărăţie. (calendar-ortodox)

Legea educaţiei, declarată neconstituţională. Moţiunea a rămas fără obiect...

2010-11-03T15:58:00.000+02:00

Curtea Constituţională a decis că asumarea răspunderii Guvernului pe Legea Educaţiei este neconstituţională. Curtea spune că există un conflict de constituţionalitate între Parlament şi Executiv deoarece Guvernul şi-a asumat raspunderea pe o lege care era deja în dezbatere parlamentară, mai exact în Senatul României. În acest caz, moţiunea de cenzură depusă de opoziţie a rămas fără obiect...

Chici, ce ar trebui să facă Guvernul Boc după această nouă înfrângere?

Degetul ridicat, simbolul naţional?

2010-10-26T11:07:00.001+03:00

Moţiunea de cenzură a opoziţiei are puţine şanse de reuşită. Indiferent de numărul sindicaliştilor chemaţi/aduşi să protesteze chiar în ziua votului asupra moţiunii, contează doar numărul celor care introduc bilele în urnă. Evident, actuala componenţă a Parlamentului României şi-a epuizat deja orice resursă de credibilitate. Puterea şi opoziţia nu reprezintă decât proiecţia neputinţei de a construi, ceea ce se încearcă nefiind decât un jalnic spectacol. Hârjoneala parlamentarilor şi regrupările succesive, în funcţie de indicaţiile primite de la partid, sunt singurele momente când viaţa în forul legislativ pare animată. În rest, o somnolenţă generală şi o durere în spate străbat ecranele televizoarelor, pentru a ajunge la cei care şi-au dat votul de parcă ar fi tras apa.

De ce noua moţiune de cenzură este sortită eşecului? Să fi primit Boc puteri magice de la Aliodor Frâncu, celebrul deţinător al flăcării violet şi al forţelor determinante în orice situaţie politică extremă? Mă tem că explicaţiile sunt mult mai simple. Liderii partidului (folosesc pluralul, dar se înţelege că directiva a venit de la Palatul Cotroceni…) au decis ca toţi parlamentarii PDL să nu voteze. Pur şi simplu, nu vor fi surprize. Parlamentarii PDL sunt blocaţi în a-şi exprima un eventual vot negativ. Dacă ar fi fost lăsaţi să se joace cu bilele, aşa cum s-a mai întâmplat, s-ar fi putut alege opoziţia cu destule voturi de la câţiva “neatenţi” sau chiar de la unii rebeli.

Mai mult decât atât, reprezentanţii minorităţilor nu vor fi în sală în momentul votului. Să aşteptăm surprize de la UNPR sau de la UDMR? Ar fi chiar ridicol ca Ponta sau Antonescu să se aştepte tocmai de la aceştia să răstoarne căruţa guvernării. Mai mult ca sigur că şi parlamentarii acestor două partide vor fi chemaţi la o ţigară pe hol, tocmai când se va vota… Aşadar, dacă facem un calcul simplu, nu se strâng voturile pentru dărâmarea Guvernului Boc 5 nici dacă sindicaliştii din stradă ar trâmbiţa de s-ar sparge geamurile de la Palatul Parlamentului. Cum tabloul descrie o situaţie clară de democraţie suspendată, la ce fel de dezbatere ne putem aştepta?

Strategia opoziţiei este la fel de stupidă, şefii de grup având misiunea de a număra voturile propriilor parlamentari, obligaţi să voteze “la vedere”. Aşadar, nici aici democraţia nu face doi bani, prioritară rămânând “democraţia de partid”, cea care spune că orice părere personală este înăbuşită de interesul partidului. Ruşinos, însă ambele tabere au ajuns să voteze în funcţie de degetul ridicat al şefului de grup. Sus degetul, jos degetul, un joc ridicol, în care spectatorul rămâne la final cu buza umflată şi cu buzunarele goale.

UPDATE: Motiunea a fost respinsă, fiind votată doar de 219 parlamentari (numărul necesar era de 236). Evident, iar am avut dreptate...

La mulţi ani, Majestate!

2010-10-25T11:27:00.002+03:00

ASTĂZI, REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI ÎMPLINEŞTE 89 DE ANI / Fostul Suveran al României este ultimul supravieţuitor dintre conducătorii de stat din timpul celui de-al Doilea Război Mondial

Una dintre figurile marcante ale istoriei României este sărbătorită astăzi: Majestatea Sa Regele Mihai I al României s-a născut la 25 octombrie 1921, la Sinaia. Fiu legitim al Regelui Carol al II-lea şi al Reginei-mamă Elena, Majestatea Sa Regele Mihai a avut parte de numeroase momente de încercare într-o viaţă pe cât de zbuciumată, pe atât de frumos trăită.

Ajuns la o vârstă care-i oferă dreptul să se considere intrat printre figurile legendare neamului românesc, Majestatea Sa oferă un exemplu pentru ceea ce înseamnă un om de stat, un conducător inspirat în vremuri tulburi, un tată minunat şi un lider respectat deopotrivă de adversarii săi şi, mai ales, de cei pe care nicio-dată nu i-a uitat de-a lungul exilului în care a fost obligat să trăiască, adică de români. Faptul că, după 1989, Regelui i s-a refuzat revenirea pe Tron şi, mai mult decât atât, i s-a blocat chiar şi revenirea în ţară, este un nou accident care a privat România de reintrarea în familia ţărilor europene moderne şi orientate spre dezvoltarea constantă şi armonioasă.

Un rege-copil care a făcut istorie

Prima domnie a MS Regelui Mihai I a început în 1927, după moartea bunicului Său, Regele Ferdinand I, cel care a rămas în istoria şi în inimile tuturor românilor drept Cel Loial sau Întregitorul. Regele-copil a fost tutelat de o Regenţă condusă de unchiul Său, Principele Nicolae al României. Conform informaţiilor oficiale oferite cu generozitate de Familia Regală, într-o succesiune de evenimente pe care doar le amintim, trebuie să ne reamintim că, după venirea pe Tron a Regelui Carol al II-lea, în iunie 1930, şi după plecarea Reginei-mamă în exil, Regele Mihai a rămas în grija tatălui Său, devenind din ce în ce mai închis în sine şi mai gânditor. Mihai I a primit titlul de Mare Voievod de Alba Iulia. În urma abdicării tatălui Său, la 6 septembrie 1940, a redevenit Regele Mihai I. În fapt, rolul de şef al statului l-a jucat Mareşalul Ion Antonescu, cel care a condus armata spre un război de recuperare a Basarabiei răpite de sovietici şi s-a angajat într-o alianţă cu Germania hitleristă doar cu scopul de a recupera teritoriile pierdute prin Dictatul de la Viena. Regele i-a îmbărbătat pe ostaşii români care au luptat pentru reîntregirea ţării, prin recuperarea Basarabiei ocupate de sovietici. Nu a fost, însă, de acord cu depăşirea liniei Nistrului şi cu înaintarea Armatei Române în inte-riorul fostei URSS, alături de armatele Germaniei naziste.

Abdicare sub ameninţare

În ciuda refuzului Mareşalului Antonescu, la 23 august 1944 Regele a hotărât trecerea României în tabăra aliaţilor săi tradiţionali. Acest act de curaj a scurtat războiul cu şase luni şi a cruţat vieţile a sute de mii de oameni. După impunerea prin forţă a regimului comunist în România, actul de la 23 august a fost prezentat de către istoricii bolşevici într-o lumină defavorabilă Regelui, atribuindu-se meritul reorietării ţării doar unui grup obscur de comunişti autohtoni. Încă din 1944, Majestatea Sa Regele s-a opus din toate puterile instaurării autorităţilor comuniste, fiind primul monarh care s-a aflat în grevă regală, singura metodă de a încerca să împiedice instaurarea puterii comuniste în România. Regele a fost obligat să abdice, la 30 decembrie 1947, sub ameninţarea uciderii, în caz de refuz, a 1.000 de tineri detinuţi de noua putere comunistă. Actul abdicării, semnat sub ameninţare, este ilegal şi lovit de nulitate. Din 1948, Familia Regală a fost obligată să trăiască în exil, încă o decizie ilegală a puterii comuniste, care a refuzat unui cetăţean să trăiască în propria ţară.

Familia Regală şi legăturile de rudenie

Majestăţile Lor Regele Mihai şi Regina Ana au cinci fiice: Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare Margareta, Alteţa Sa Regală Principesa Elena, Alteţa Sa Regală Principesa Irina, Alteţa Sa Regală Principesa Sofia şi Alteţa Sa Regală Principesa Maria. Din anul 1996, Principesa Moştenitoare Margareta este căsătorită cu Alteţa Sa Regală Principele Radu al României. Familia Regală a României este legată prin cele mai călduroase relaţii de rudenie cu toate Casele Regale Europene: cu Familia Regală britanică, cu Familia Regală spaniolă, cu Familiile Regale belgiană, daneză, norvegiană, olandeză, cu Marii Duci de Luxemburg, cu Principii de Monaco. De asemenea, Familia Regală a României se înrudeşte şi cu Familiile Regale din Portugalia, Grecia, Serbia şi Bulgaria sau cu dinastiile Romanov, Hohenzollern, Habsburg.

Viaţa cuplului regal după abdicare

În ciuda minciunilor răspândite de propaganda comunistă, exilul MS Regelui Mihai şi al Reginei Ana a fost marcat de privaţiuni, la început, şi de un trai decent asigurat prin activităţi legale. Lungul exil a început o dată cu revenirea de la nunta din Atena. Majestăţile Lor au locuit, până la sfârşitul anului 1948, la Vila Sparta, locuinţa Reginei-mamă Elena. Din 1949, Regele Mihai şi Regina Ana s-au mutat la Lausanne şi, apoi, în Anglia, unde au locuit până în 1956. Pentru a-şi câştiga existenţa, Regele şi Regina au construit o fermă de pui şi un mic atelier de tâmplărie. Familia Regală s-a întors în Elveţia în 1956. Regele Mihai a semnat un contract cu compania aeriană “Lear Jeats and Co.” din Geneva. Familia s-a mutat la Versoix, un mic oraş de pe malul lacului Léman, la câţiva kilometri de Geneva. Aici a locuit peste 45 de ani. În anul 1958, Regele a oprit colaborarea cu “Lear”, iar un an mai târziu, a înfiinţat o companie de electronică şi de mecanisme automate, denumită METRAVEL, pe care a vândut-o cinci ani mai târziu.

Ghid practic... made by Sebastian Bodu

2010-10-24T20:47:00.000+03:00

Recunosc, îmi este simpatic Sebastian Bodu. Are cel puţin o calitate pe care mulţi politicieni de la noi nu: sinceritatea de partid. Europarlamentarul nu pare atins de spiritul cazon instituit în PDL.

Pe blogul său , Bodu scrie despre prostia în grup a deputaţilor (şi a câtorva miniştri!) PDL: ,,Cand au aparut stenogramele lui Vintu, am zis ca astea or sa tina stirile, talk-show-rile si paginile ziarelor 3 zile (cam atat este durata maxima de existenta a unei stiri in Romania…). Dar au tinut-o zi doar. In ziua urmatoare deputatii nostrii, ai UDMR si ai UNPR au votat in unanimitate TVA de 5% pentru anumite produse si neimpozitarea pensiilor sub 2000 de lei, in lipsa deputatilor din opozitie (PSD si PNL). Cred ca astia din urma nu au fost in sala pentru ca nici ei nu se asteptau sa treaca. ... si uite asa ne mai facuram de cacat inca o data. A cata oara? ,,

Se vor sesiza ,,vigilenţii,, din PDL pentru a încerca să-l readucă pe Bodu în matca partidului şi să-i impună arida strategie de comunicare portocalie? Se prea poate... Însă ar fi păcat. Şi trist pentru democraţia românească, fie ea şi de partid...

Principele Radu măsoară patriotismul în kilometri de autostradă, nu în sforăituri

2010-10-19T22:09:00.001+03:00

Alteţa Sa Regală Principele Radu al României a susţinut, la începutul acestei săptămâni, la Universitatea din Craiova, în Amfiteatrul “Nicolae Titulescu” Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative, prelegerea cu titlul “Identitate şi securitate naţională”. Zeci de studenţi au ţinut să participe la expunerea viziunii unui membru al Casei Regale Române asupra problemei identităţii naţionale, a păstrării tradiţiilor în spaţiul Uniunii Europene şi raporturilor noi stabilite în plan internaţional pentru asigurarea securităţii naţionale.

Printre cele mai importante lucruri care trebuie realizate cât mai repede este o strategie de realizare a infrastructurii, ignorată în ultimii douăzeci de ani de către liderii politici. De asemenea, regândirea şi refundamentarea instituţiilor publice sunt absolut necesare pentru asigurarea unui viitor stabil pentru România. “Patriotismul în 2010 se măsoară în kilometri de autostradă şi nu în sforăituri şi osanale. Infrastructura de transporturi şi instituţionalismul sunt punctele cheie ale securităţii”, a afirmat ASR Principele Radu. Una din tarele clasei politice actuale, vinovate în mare măsură pentru situaţia disperată în care se află ţara, o reprezintă inconsistenţa şi discontinuitatea, după cum a remarcat invitatul studenţilor craioveni: “Din nefericire, în România la fiecare 50 de ani se năruie totul, pe când, ca o simplă analogie, de exemplu, în Marea Britanie totul de dezvoltă permanent.”

ASR Principele Radu a fost impresionat de tinerii care au asistat la prelegere: “Am fost fericit să văd intensitatea, pacea şi profunzimea cu care studenţii au ascultat două ore mesajul meu. Aceasta nu s-a întâmplat datorită meritelor mele, ci faptului că tânăra generaţie românească are o nevoie puternică de a împărtăşi idei generoase, responsabile, profunde, de a înţelege prezentul ţi de a proiecta viitorul.”

“Identitate şi securitate naţională” a fost cea de-a doua prelegere dintr-un ciclu de patru asemenea evenimente care se desfăşoară la Universitatea din Craiova. Prima conferinţă, care a avut ca temă “Leadership”, s-a desfăşurat pe 16 martie a.c., iar următoarele vor avea ca teme “Democraţie” şi “Libertatea şi Instituţiile Publice”, datele şi locul urmând a fi anunţate ulterior. Ca de fiecare dată, evenimentul a fost organizat în colaborare de Asociaţia Euro-Agora şi Universitatea din Craiova. Iniţiativa organizării unor conferinţe şi dialoguri cu studenţii craioveni, centru universitar de tradiţie, i-a aparţinut ASR Principele Radu al României, care a răspuns favorabil unei solicitări primite din partea mai multor organizaţii studenţeşti din Cetatea Băniei.

Câteva lucruri greu de explicat. Dar nu imposibil!

2010-10-19T21:58:00.002+03:00

Tare greu mi-a fost să răspund la câteva întrebări pe care, vrând să mai ştie ce este acasă, mi le-a adresat prietenul meu stabilit în SUA. Am mai scris despre dialogurile noastre, unele purtate cu ajutorul emailurilor, altele direct pe messenger. Mereu am avut senzaţia că distanţa devine nesemnificativă când este vorba de necazurile noastre româneşti. Da, în ciuda faptului că a plecat din ţară de mai bine de două decenii şi se poate considera integrat în societatea americană, prietenul meu manifestă o preocupare aproape paternă când vine vorba despre “ce se mai întâmplă pe acasă”.

Mereu mă întreabă despre spectacolul oferit de politicienii români, din care nu mai înţelege mare lucru. Pune lipsa sa de înţelegere pe distanţă. I-am spus că nimeni de pe aici nu mai înţelege o iotă din vânzoleala politică. Spaţiul public a fost transformat într-o mlaştină puturoasă în care se simt confortabil tot soiul de indivizi rudimentari, lipsiţi de scrupule şi de educaţie. Spiritul de turmă nivelează orice valoare care nu se aliniază, totul gândit parcă să metamorfozeze orice speranţă într-o iluzie. Vocile autentice sunt acoperite de vacarmul gălăgioşilor ultramediatizaţi. Dacă generalizările nu sunt suficient de convingătoare, vă provoc la un simplu exerciţiu de identificare al acestui ţunami care pune totul la pământ: urmăriţi televiziunile de ştiri şi faceţi un clasament al mediocrităţilor prezente aproape zilnic. Culmea, lista se încheie cu Vasilescu, Vişan Voicu… ca o ironie la adresa inteligenţei proverbiale a oltenilor, reprezentaţi mai mult de respectivii parlamentari în talk-show-uri împănate cu scandal şi sudălmi.

Dar prietenul meu mi-a spus că priveşte totul cu o detaşare uşor amuzată, oferindu-şi momente distractive cu ajutorul Internetului unde poate urmări “live” prestaţiile mediocrilor agresivi. Însă tot nu înţelege de ce se risipeşte atât de multă energie pe fleacuri şi mişcări stridente, în spatele în cărora nu se ascunde decât o poftă

Cum să-i argumentez necesitatea remanieri, a înlocuirii câtorva miniştri mai buni sau mai slabi cu nişte anonimi, politicieni sau “specialişti” proveniţi din eşaloanele trei şi patru de partid, incapabili nu doar să ia o decizie fără să-şi întrebe şefii, ci şi să riposteze când sunt călcaţi în picioare? Dar la ce foloseşte o moţiune prin care nu se oferă decât falsa alternativă a altor ciolănari? Unicul mobil pare a fi perpetuarea mediocrităţii şi singura raţiune de a exista în spaţiul public al “oamenilor de succes” pare a fi satisfacerea dorinţei ieftine de a-ţi împroşca adversarul cu rahat. Un cinism sinistru, o plăcere patologică de a umili şi de a-i strivi pe ceilalţi…

Trece moţiunea? Videanu pariază pe NU

2010-10-18T20:58:00.000+03:00

Opoziţia va introduce Moţiune de cenzură. Premierul Boc va fi supus unei noi încercări, mult mai dificile decât cele precedente. Remaniarea este foarte probabil să fi slăbit "solidaritatea" din tabăra PDL.Mai mult decât atât, este posibil ca tocmai UNPR să-şi dorească intrarea la guvernare prin înlocuirea actualei echipe guvernamentale cu un nou cabinet format prin cooptarea mai multor membri ai partidului construit de fugarii din PSD.

În replică, Adriean Videanu pariază pe NU: ,,Suntem spectactori la o incitare publică a liderilor opoziţiei, alături de unii colegi din confederaţiile sindicale. Problemele nu se rezolvă în stradă, ci pe calea dialogului, iar dezbaterea publică trebuie făcută în instituţia numită Parlamentul României. Nu cred că moţiunea de cenzură are nici cea mai mică şansă să treacă.,,

Cea de-a doua prelegere a ASR Radu la Universitatea din Craiova: “Identitate şi securitate naţională”

2010-10-12T21:39:00.001+03:00

Alteţa Sa Regală Principele Radu al României va susţine, luni 18.10.2010, ora 11.00, la Universitatea din Craiova, în Amfiteatrul “Nicolae Titulescu” (443 A - Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative), prelegerea cu titlul “Identitate şi securitate naţională”.

Iniţiativa organizării unor conferinţe şi dialoguri cu studenţii din Craiova, centru universitar de tradiţie, i-a aparţinut Alteţei Sale Regale Principele Radu al României, care a răspuns favorabil unei solicitări primite din partea mai multor organizaţii studenţeşti.

Intrarea la acest eveniment este liberă.

“Identitate şi securitate naţională” este cea de-a doua prelegere dintr-un ciclu de patru asemenea evenimente care se desfăşoară la Universitatea din Craiova. Prima conferinţă, care a avut ca temă “Leadership”, s-a desfăşurat pe 16 martie a.c., iar următoarele vor avea ca teme “Democraţie” şi “Libertatea şi Instituţiile Publice”, datele şi locul urmând a fi anunţate ulterior.

Evenimentul este organizat în colaborare de Universitatea din Craiova şi Asociaţia Euro-Agora Craiova.

Asociaţia Euro-Agora Craiova

Citatul zilei

2010-10-10T15:40:00.000+03:00

"... avem intâi nevoie de oameni de caracter şi oneşti şi numai pe urmă de oameni pricepuţi in conducerea treburilor publice; intre un hoţ fără caracter, dar priceput şi intre un om cinstit, dar mai puţin priceput, eu am preferat toată viaţa pe acesta din urmă. Astfel de oameni sunt mai de nădejde decât secăturile obraznice cărora nu le sticlesc ochii decât după afaceri..."
IULIU MANIU.

Casa Regală Română – un imperativ republican

2010-10-09T11:41:00.002+03:00

A accepta uriaşa importanţa a Casei Regale Române în istoria noastră recentă este un lucru lesne şi de bun simţ pentru noi toţi – moldoveni sau bănăţeni, ortodocşi sau catolici, muncitori sau profesori. A înţelege în schimb faptul ca doar datorită ei, avem o istorie statală despre care să discutăm, acesta este uneori un lucru despre care întreaga elită românească pare să uite în mod voluntar …

În rândurile ce urmează, voi încerca să argumentez teza conform căreia Casa Regală Română trebuie să-şi recâştige poziţia în societatea noastră, indiferent de forma de guvernământ a statului, astăzi republicană. Această poziţie trebuie susţinută instituţional şi constituţional, dar ea trebuie să îşi câştige puterea din convingerile noastre, ale tuturor. Dar pentru a argumenta o astfel de idee, trebuie mai întâi să punctez câteva din elementele de noutate pe care Casa Regală le-a adus odată cu Regele Carol I, precum şi despre moştenirea politică, economică şi culturală pe care primele generaţii regale le-au lăsat nouă, românilor.

Fără a avea pretenţia că tratez exhaustiv problematica regalităţii în România, opinez că merită început acest demers istoric prin menţionarea primei constituţii a ţării, adoptată de Parlamentul Român la 29 iunie 1866. Aceasta era la acel moment, una dintre cele mai avangardiste şi moderne constituţii ale timpului, punând bazele modernizării statului. Legea Fundamentală de la 1866, alcătuită după model belgian, a fost gândită şi scrisă ca o manifestare a independenţei, prevăzând ereditatea domniei, atribuţiile domnului suveran şi ignorând dependenţa curentă a ţării de Imperiul Otoman (prin omiterea articolelor care stipulau suzeranitatea Otomană). De asemenea, nu se amintea nimic privitor la garanţia colectivă a puterilor europene, noua constituţie implicând deja un soi de independenţă, chiar dacă încă necâştigată formal. Pentru prima dată România devenea o monarhie constituţională.

Războiul ruso-turc din 1877-1878 în care rolul României a fost decisiv şi în care Carol I a fost nu doar strateg militar ci şi lider efectiv de oşti, a adus României mult visata independenţă. Anul 1881 a marcat un punct de cotitură în istoria noastră, prin aşezarea pe harta Europei şi a lumii a unui nou stat suveran şi independent. Ca un exerciţiu, este interesant de studiat câte din actualele state ale Europei erau constituite la acea dată şi funţionau după o constituţie ca cea română.

Carol I a modernizat statul român într-un mod aproape total: instituţiile fundamentale, armata, căile ferate, şcoala, universitatea, a profesionalizat viaţa economică şi a adus România pe scena geopolitică şi economică a Europei. La sfârşitul celor 48 de ani de domnie, Carol a “predat” românilor o cu totul altfel de Românie decât a găsit-o: un stat suveran şi independent şi nu un Principat, o Românie reformată instituţional, profund modernizată şi aşezată pe un parcurs istoric al existenţei demne şi prospere. Continuatorul său la tron, Ferdinand I, acest „necunoscut, pentru câţiva o taină, aproape pentru nimeni o certitudine” în cuvintele lui Nicolae Iorga, avea să devină cel care a unit un popor dezbinat artificial până în 1918 sub o singură ţară, o singură limbă şi un singur steag. Ferdinand I, a devenit “întregitorul”, reuşind într-un timp relativ scurt să armonizeze o ţară fundamental diferită: un teritoriu şi o populaţie augmentate (295 mii de km pătraţi faţă de 150 de mii în 1914, 17 milioane de locuitori faţă de 7.7 milioane în 1914), patru limbi oficiale şi patru monede.

Acest suveran timid, dar extrem de virtuos, un om de o vastă cultură şi viziune a continuat reformarea statului şi a adus României Mari unitatea fără de care nu s-ar fi putut desăvârşi statul român modern. Ferdinand I a umplut unul din golurile lăsate de Carol I, reforma agrară, împărţind terenuri ţăranilor şi a promulgat Constituţia de la 1923. În timpul său moneda românească a ajuns comparabilă cu cea din Belgia şi Elveţia iar România a cunoscut cel mai mare boom industrial din istorie. Ferdinand I a lăsat României votul universal în locul celui cenzitar şi, prin dăruire, loialitate şi exemplu personal, a permis dezvoltarea organică a unei ţări în care democraţia parlamentară asigura libertăţile şi drepturile cetăţenilor ei. A continuat şi a dezvoltat toate proiectele sociale şi culturale începute de unchiul său, de la mişcările sindicale, la universităţi şi dezvoltarea diasporei. Universitatea Politehnică din Timişoara, întemeiată din ordinul Regelui Ferdinand I în 1920, păstrează o frază emblematică rostită de suveran: ”Nu zidurile fac o şcoală, ci spiritul care domneşte într‘însa”.

În ciuda tulburării vieţii politice româneşti sub domnia zbuciumată a lui Carol al II-lea, România a cunoscut pe lângă derapajele evidente ale democraţiei de stat, o creştere economică marcantă şi o intensă dezvoltare culturală. Cei zece ani de domnie ai lui Carol al II-lea nu s-au putut constitui şi în sfârşitul statalităţii româneşti, întrucât România era deja un stat matur şi avea resurse suficiente, organice şi instituţionale, să reziste. În 1940, se suie din nou pe tron, după perioada de regenţă de trei ani din 1927-1930, Regele Mihai I. Poate nici o altă personalitate nu îmbină într-un mod atât de tragic destinul unui popor. Născut şi plămădit parcă din material regesc, viaţa şi domnia Regelui Mihai I au fost marcate de două războaie personale: cel cu naziştii apoi cel împotriva comuniştilor, război care s-a dovedit mult mai lung şi mai complicat decât cineva a prevăzut. Într-un final, suveranul le-a câştigat pe amândouă …

Istoria Regelui Mihai I este marcată de un dramatism neîntâlnit la niciun alt suveran european din secolul XX. Moştenind o Românie ciunţită din toate părţile, într-o Europă în război, cu prerogative mult diminuate, Regele Mihai I a reuşit să le supravieţuiască legionarilor, apoi să se opună lui Hitler, dar a fost nevoit să asiste neputincios cum o mână de oameni au asasinat un stat, construit şi plămădit cu trudă şi dedicare încă din 1866. După cum Principele Radu îi numeşte într-un mod foarte inspirat, aceşti ”chiriaşi ai istoriei” nu au schimbat doar forma de conducere, ci au desfiinţat însăşi statalitatea, exercitând conducerea fără vreun interes naţional şi acţionând exclusiv sub cizma sovietică.

În ciuda abdicării forţate şi a exilului, Regele Mihai a rămas un munte de loialitate, de demnitate şi onoare. A fost şi este şi astăzi singurul pod de legătură a naţiunii române cu ea însăşi, o adevărată boltă peste timp ale cărei fundaţii sunt puterea exemplului personal, răbdarea şi imensa dragoste pentru neamul românesc. Chiar izgonit din propria-i patrie în ianuarie 1948 şi întâmpinat în anii de după Revoluţia din 1989 cu tabuuri de noua conducere ”democratică”, toamna vieţii Regelui Mihai nu poate decât să-i confirme încă o dată valorile după care a trăit o viaţă: spirit de răspundere, loialitate şi generozitate.

Câţi din actualii lideri politici ar putea împărtăşi o viaţă similară cu cea a Regelui Mihai, câţi ar putea rămâne loiali valorilor care au consacrat un stat, câţi ar păstra neschimbată iubirea faţă de poporul care l-a alungat şi câţi ar putea transmite nealterată esenţa statalităţii unui neam cu un arc peste timp mai mare de jumătate de secol?

În mod evident, Regele Mihai reprezintă esenţa poporului nostru, actuala Generaţie a V-a regală fiind elementul de continuitate destinat să ducă mai departe lupta de o viaţă a suveranului – împlinirea şi consolidarea României ca stat. O generaţie cu o misiune complicată, în ciuda relativei stabilităţi democratice şi a păcii care ne marchează istoria, Principesa Moştenitoare Margareta şi Principele Radu trebuie să (re)afirme şi să ne consolideze identitatea. Prin acţiunile lor, prin Fundaţia Principesei Margareta, prin programele Iniţiativa Europa Regiunilor, The Friendship Tour şi Serile Regionale, prin colaborarea cu Biserica, cu Armata (Principele Radu fiind colonel al Armatei Române) şi cu Academia, actuala Generaţie Regală îşi conduce viaţa exclusiv după îndatoririle pe care le resimte organic faţă de poporul român. Este greu de înţeles şi aproape imposibil de cuantificat aportul pe care Principesa Moştenitoare Margareta şi Principele Radu l-au avut în promovarea intereselor României, dar şi mai greu de înţeles este lipsa totală de sprijin pe care elita românească o acordă Casei Regale.

Remarcabil este şi cum Principesa Moştenitoare Margareta şi Principele Radu îşi trăiesc destinele conform principiilor şi valorilor Casei Regale într-un stat care, de facto, nu le recunoaşte însemnătatea, le ignoră demnitatea şi loialitatea şi parcă se preface că nici nu există; uneori ai senzaţia că înjunghierea esenţei statului român din decembrie 1947 este consimţită de întreaga noastră elită.

Mă întreb adesea ce a mai rămas din conştiinţa noastră statală, cum ne privim în oglinda istoriei şi ce dorim cu adevărat să transmitem generaţiilor viitoare? Vrem să transmitem indiferenţa şi ignorarea instituţiei Casei Regale care, alături de Biserică şi de Academia Română, sunt entităţile cele mai profund româneşti şi cele mai statornice elemente de identitate naţională? Sau vrem să luăm parte la o întoarcere spre adevăratele valori, să ne cunoaştem şi să ne recunoaştem istoria, să aşezăm la locul cuvenit şi să valorificăm fiecare grăunte de esenţă statală, începând cu şcoala, continuând cu Biserica şi Armata, recunoscând în mod instituţional importanţa şi rolul Casei noastre Regale, şi terminând cu noi înşine?

Democraţia, acest mecanism social şi instituţional, deşi imperfect totuşi atât de minunat, ne-a dat posibilitatea să ne întoarcem cu faţa din nou spre Europa. Putem să privim iarăşi spre bătrânul continent, chiar dacă pleoapele ne sunt încă greoaie de moştenirea comunistă. Dar democraţia singură nu ne poate ajuta să privim şi spre noi înşine, să ne redescoperim ca popor şi să ne regăsim identitatea şi fibra statală. Pentru aceasta este nevoie de ceva mai mult. Este nevoie de cunoaştere, de optimism şi speranţă, de întoarcerea la valori, de recunoaşterea acţiunilor instituţiilor noastre fundamentale ai căror lideri promovează fibra organică a statului şi a conştiinţei naţionale şi separarea lor de interesele personale mărunte, partinice şi de multe ori meschine, deghizate în promisiuni şi discursuri submediocre menite să ne abată atenţia de la lucrurile cu adevărat importante. Şi mai este nevoie de respectarea tradiţiilor şi perceptelor unei Case ai cărei lideri, prin respect, loialitate, curaj şi generozitate, au smuls din inexistenţă un stat şi l-au dăruit locuitorilor lui în haine noi, democratice şi prospere.

Căci acesta este adevăratul pariu al generaţiei mele – un pariu în care cinicii afirmă că România este condamnată la a avea o istorie amputată, de a performa slab din punct de vedere economic, instituţional şi socio-cultural şi de a rămâne un stat incoerent, imprevizibil şi mai mult sau mai puţin eşuat. După cum ştim cu toţii, intrarea în NATO şi aderarea la Uniunea Europeană reprezintă cei doi piloni fundamentali pe baza cărora România are „şansa de a se consolida identitar”, după cum însuşi Regele Mihai o afirmă. Dar şansa nu garantează reuşita! Cele două puncte de sprijin (internaţionale) nu pot alcătui singure un plan, o fundaţie solidă pe care să putem construi. Mai avem nevoie de unul, de data aceasta naţional şi acesta este actuala Casă Regală, prin reprezentanţii ei, Regele Mihai şi Regina Ana, respectiv Principesa Moştenitoare Margareta şi Principele Radu. A discuta despre identitate naţională sau despre consolidarea ei în afara Casei Regale a României este ca şi cum ai încerca să construieşti un pod sau o catedrală fără niciun plan ingineresc – poţi încerca, dar cu siguranţă ceea ce clădeşti este sortit eşecului.

Căci aceasta este liantul de simbol şi continuitate, de esenţă şi statalitate. Iar aceste ingrediente publice nu au nimic de-a face cu politica social-democrată, cu cea liberală sau creştin-democrată, cu monarhia sau cu republica, ci au de-a face cu însăşi identitatea naţională!

Privesc cu mare admiraţie la ţări precum Statele Unite ale Americii, o ţară liberă, democratică şi valoroasă. Dar admiraţia mea nu se naşte doar datorită cifrelor care caracterizează o naţiune, a produsului intern brut per capita sau a puterii ştiinţifice şi culturale, ci în primul rând datorită modului în care fiecare cetăţean se naşte şi creşte în spiritul demnităţii poporului din care face parte, în care patriotismul se afirmă şi se trăieşte indiferent de gradul de cultură sau de contul bancar, indiferent de culoarea pielii sau de Dumnezeul personal şi în care anumite valori sunt conştientizate ca a fi americane şi nu democrate sau republicane. O ţară în care cetăţenii votează o dată la patru ani nu doar pentru bunăstare şi securitate, ci şi pentru demnitate şi identitate statală. Este interesant de observat cum atât candidaţii republicani cât şi cei democraţi fac referire la părinţii fondatori şi la valorile care au consacrat naţiunea americană aproape în fiecare discurs.

De câte ori, mă întreb retoric, s-a amintit într-un discurs al Preşedintelui României, oricare ar fi el de după 1990, personalitatea şi moştenirea celui care a înfăptuit România modernă, sau a celui care a unit toţi românii sub un singur steag, o singură limbă şi un singur stat? Şi de câte ori s-a amintit despre uriaşa nedreptate făcută Regelui Mihai de o mână de criminali ale căror arme de „negociere” au lăsat o naţiune în umbra istoriei aproape jumătate de veac? De câte ori s-a amintit public sau mai puţin formal faptul că istoria noastră datorează enorm, ca să nu spun totul, unei Case a cărei viziune şi valori ne-a aşezat pe harta lumii? Când s-a mulţumit acestui om, devenit deja legendă, Regelui Mihai, pentru înalta lui ţinută morală, pentru loialitatea şi răbdarea cu care şi-a trăit întreaga existenţă şi pentru sprijinul efectiv acordat României de-a lungul vieţii? Câţi oameni ai elitei Româneşti, nu doar politice ci şi economice, culturale sau media, se sinchisesc măcar să afle agenda Principesei Moştenitoare Margareta şi a Principelui Radu, darămite să le mai şi mulţumească pentru continua promovare a României şi a românilor ei atât în interiorul ţării cât şi în Europa şi în întreaga lume?

Acestea nu sunt întrebările unui republican sau ale unui monarhist; acestea sunt întrebările unui tânăr român care crede în rezistenţa şi în generozitatea poporului din care face parte, chiar şi atunci când răspunsurile pe care şi le dă îi zdruncină încrederea în elitele care ar trebui sa îl inspire.

Opinez că România are o şansă enormă de a reconcilia istoria propriei deveniri prin afirmarea instituţională a respectului faţă de Casa Regală şi prin constituţionalizarea rolului pe care aceasta din urmă trebuie să-l joace. Un rol de reprezentare şi de promovare a statului român, de participare la viaţa publică în mod legiferat, de dezvoltare a societăţii prin acţiuni de stat şi personale, de legătură între societatea civilă şi elita politică, economică şi culturală. Nu în ultimul rând un rol de punte de legătură istorică şi culturală cu ţări ale Europei şi de element de statornicie şi de simbol ale esenţei statului român.

Generaţia a V-a reprezentată de Principesa Moştenitoare Margareta şi de Principele Radu, ca păstrătoare şi continuatoare a moştenirii politice, culturale şi economice a celui care a fost votat cel mai mare român al tuturor timpurilor, Carol I, trebuie să capete din partea noastră, a tuturor, un respect instituţionalizat. Şi acesta nu poate să îmbrace decât haina constituţională. Necesitatea modificării legi fundamentale pentru armonizarea ei cu noul statut al României de ţară membră a Uniunii Europene, precum şi pentru eliminarea ambiguităţilor, ne dă şansa de a introduce un articol prin care se oficializează rolul Casei Regale în România republicană de astăzi. De altfel, acest demers este absolut necesar indiferent de forma de guvernare a statului. Chestiunea promovării Casei noastre Regale nu ţine de vreo doctrină, nu ţine de vreun crez politic sau de vreo formă sau alta de administrare a ţării – ea ţine de insăşi esenţa statului şi de valorile care ne-au consacrat ca popor.

Mai mult de două treimi din români consideră că Familia Regală, prin Regele Mihai, Principesa Moștenitoare Margareta şi Principele Radu, trebuie să se implice mai mult în reprezentarea şi dezvoltarea ţării. Dar această implicare nu poate fi augumentată şi susţinută decât prin constituţionalizarea rolului reprezentaţilor Casei Regale. România republicană de astăzi îşi trăieşte prezentul democratic cu spatele la trecutul ei, dar nu trebuie să uităm că aventura europeană românească a început nu în 1989 sau în 2007, ci în 1866 … Bezna comunistă nu (mai) trebuie să ne altereze simţurile iar noi avem obligaţia să redescoperim şi să promovăm toate elementele de identitate naţională pe care le avem la dispoziţie. Iar Casa Regală şi-a trăit întreaga existenţă în slujba noastră, a poporului român …

Cred cu tărie că instituţionalizarea rolului Casei Regale Române va întări republica, va întări statalitatea şi va duce la consolidarea identitară despre care amintea Regele Mihai. Maturitatea politică a României de azi, în acest timp istoric, se poate afirma prin recunoaşterea Casei Regale ca instituţie ce ţine de fibra statului român alături de Biserică şi de Academie. Palatul Elisabeta şi generaţiile regale care îi vor călca pragul nu se pot manifesta altfel decât româneşte, noi fiind cei responsabili să le transformăm în simboluri de mândrie naţională, de continuitate şi tradiţie. Alianţa Nord Atlantică este un pilon de siguranţă naţională, Uniunea Europeană se constituie ca un al doilea pilon de libertăţi şi democraţie, dar Casa Regală trebuie să asigure al treilea pilon de identitate statală, de tradiţie şi esenţă românească. Casa Regală este astăzi, mai mult ca oricând … un imperativ republican!

LAURENŢIU PAVELESCU
(text preluat de pe blogul ASR Principele Radu al României, cu acordul autorului)

A apărut Guvernul din umbră al PSD. Greii pătaţi stau pitiţi pe după Ponta...

2010-10-01T14:11:00.000+03:00

După penelişti, PSD îşi lansează propriul guvern din umbră. Curioasă coincidenţă: ca şi Antonescu, Victor Ponta (premier virtual) anunţă că merge la guvernare fără numele controversate din partid. Însă strategia de ascundere a greilor în acest moment, urmând ca aceiaşi băieţi cu greutate să facă jocurile în momentul în care s-ar intra la guvenrare.
Ce notă daţi Guvernului din umbră al PSD?

Administraţie, Interne şi Dezvoltare Regională: Liviu Dragnea sau Dan Nica (fost ministru de Interne

Externe: Titus Corlăţean

Finanţe şi Economie: Florin Georgescu (prim-viceguvernator BNR), Iulian Iancu sau Viorel Ştefan

Justiţie: Dan Şova sau Ioan Chelaru

Apărare: Ioan Mircea Paşcu (fost ministru al Apărării)

Educaţie: Ecaterina Andronescu (fost ministru al Educaţiei)

Cultură: Olguţa Vasilescu :))

Agricultură şi Dezvoltare rurală: Victor Surdu sau Petre Daea (fost ministru al Agriculturii)

Industrie: Constantin Niţă (fost ministru al IMM-urilor) sau un specialist din afara partidului

Infrastructură şi Construcţii: Robert Negoiţă :))

Sănătate: Florian Popa (rectorul Universităţii de Medicină) sau Nicu Bănicioiu

Muncă: Alexandru Athanasiu (fost ministru al Muncii)

Oare, de ce or fi lipsind Adrian Năstase, Miron Mitrea şi ceilalţi? ;)

Vasile Blaga a demisionat de la conducerea Internelor ! Anonimul Igaş a fost uns ministru MAI

2010-09-27T12:29:00.001+03:00

Vasile Blaga a demisionat de la conducerea Internelor ! Băsescu l-a executat, politic vorbind, pe Vasile Blaga din cauza protestelor cu strigături şi colinda la Cotroceni la care s-au dedat poliţiştii. Încă unul din greii PDL pleacă din Guvern. Tripleta BVB (Blaga - Videanu - Berceanu) a fost trimisă la partid. Nu se ştie cât timp, din cauză că Elena Udrea şi ceilalţi nu vor rămâne agăţaţi doar de guvernare, planurile de reformare a PDL fiind mult mai ample şi mai surprinzătoare decât bănui grupul ,,greilor,,. :D

"Am decis să îmi înaintez demisia de onoare. Este un moment importat pentru MAI şi pentru România, şi anume atingerea celui mai important obiectiv strategic, intrarea în Spaţiul Schengen. Nu trebuie să planeze niciun fel de suspiciune asupra Ministerului", a spus Vasile Blaga în deschiderea declaraţiei de presă pe care a făcut-o la sediul Ministerului Administraţiei şi Internelor (MAI).

În locul lui Blaga a fost numit Constantin Traian Igaş, senator PDL Arad...

Preşedintele nu mai are încredere în poliţişti. Noi ce să facem?

2010-09-25T19:20:00.001+03:00

ŞTIREA ZILEI: Preşedintele Băsescu a dat dispoziţie ca efectivele Ministerului Administraţiei şi Internelor să nu mai participe la asigurarea protecţiei sale, începând de vineri, ora 17:00. Decizia a fost luată în contextul participarii unor angajaţi ai ministerului la marşul ilegal de protest. Se pare că unii dintre mitingişti au avut armament asupra lor... De ieri, am început să-i văd altfel pe poliţişti - reprezentanţii lor s-au comportat

Chiar dacă sindicaliştii MAI, purtând uniformele de poliţişti, au strigat "IEŞI AFARĂ / JAVRĂ ORDINARĂ!" se justifică măsura radicală a preşedintelui? Mă tem că legea nu permite demnitarilor să stabilească măsurile de sicuranţă, ci atribuţiile SPP sunt fixate prin lege. În ce fel de ţară trăim şi spre ce sistem mergem? Dacă preşedintele nu mai are ăncredere în poliţişti ce putem spune noi?

UPDATE: La rândul său, copiind decizia Preşedintelui, premierul Boc a solicitat ca poliţia rutieră să nu însoţească delegaţiile oficiale cu care se deplasează. Cine să mai înţeleagă ce se întâmplă cu această ţară?

Ce notă-i dai guvernului din umbră anunţat de Antonescu?

2010-09-22T23:35:00.001+03:00

Apar primele semne că guvernul din umbră anunţat de Crin Antonescu îşi face efectul chiar în interiorul PNL: adversarii actualului preşedinte al partidului se coalizează împotriva acestuia! Tăriceanu, Vosganian, Orban şi Dan Radu Ruşanu i-au arătat obrazul. Deocamdată, aceştia nu au forţa să-i arate catonaşul roşu.
Credeţi că "tehnocraţii" lui Antonescu sunt mai convingători decât "greii" din PNL?
Este o mişcare prin care actualul şef al PNL scapă de adversarii săi din interior?
Ce notă dai guvernului din umbră anunţat de Crin Antonescu? (vezi sondaj!)

Guvernul liberal din umbră

-Ministerul Finanţelor şi Economiei - Claudiu Doltu (profesor universitar la ASE)
-Ministerul Educaţiei şi Cercetării - Andrei Marga
-Ministerul Afacerilor Externe - Teodor Meleşcanu
-Ministerul Apărării Naţionale - Corneliu Dobriţoiu (general în rezervă)
-Ministerul Muncii, Protecţiei sociale şi Familiei - Mariana Câmpeanu
-Ministerul Sănătăţii - Victor Voicu (academician)
-Ministerul Administraţiei şi Internelor - Victor Paul Dobre
-Ministerul Justiţiei - Radu Catană (profesor de Drept)
-Ministerul Infrastructurii Naţionale - Eduard Helvig (consilierul preşedintelui PNL)
-Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării rurale - Aurelian Penescu (profesor universitar)
-Ministerul Culturii, Patrimoniului şi Identităţii Naţionale - Mircea Diaconu

PS: Am o bănuială legată de o anumită omisiune din acest 11 de bază al lui Crin, aşa că întreb retoric: ministrul Relaţiei cu Parlamentul va fi acelaşi piţifelnic Mishu Voicu sau i s-a rezervat postul de secretar general al Guvernului?

Ultima soluţie? Angela Merkel propune ca ţările membre UE care fac excese bugetare să-şi piardă suveranitatea!

2010-09-22T16:34:00.003+03:00

Pentru a evita repetarea situatiei cand Germania a fost nevoita sa plateasca pentru excesele bugetare ale Greciei, cancelarul german Angela Merkel pregateste un set de reguli care ar legifera procesul de intrare in insolventa a tarilor din zona Euro care se confrunta cu probleme bugetare. Publicatia germana Spiegel, preluata de Cronica Romana, considera ca acest plan va intampina rezistenta politica considerabila in randul politicienilor europeni.

Tot azi, Consiliul ministrilor de Finante din Uniunea Europeana (Ecofin) a hotarat sa declanseze procedura de deficit excesiv impotriva Bulgariei, in vederea reducerii acestuia sub limita de 3% admisa de Pactul de Stabilitate si Crestere. O decizie similara a fost luata tot astazi si in cazul Danemarcei, Ciprului si Finlandei.

Setul de reguli propus de Angela Merkel urmareste ca, in cazul insolventei efective a unui stat din zona Euro, partea principala a eforturilor de redresare a situatiei si consecintele negative sa revina statului in cauza si investitorilor care au cumparat obligatiunile statului respectiv.

Investitorii vor trebui sa accepte faptul ca pierd un procent din sumele investite in obligatiunile statelor insolvente, iar statele insolvente vor fi fortate sa accepte o guvernare externa care le va decide politica economica. In acest fel, Germania urmareste ca statele din zona Euro care nu isi rezolva problemele legate de deficitele bugetare sa-si piarda efectiv suveranitatea.
Ministrul german de Finante, Wolfgang Schauble, a sustinut planul propus de Angela Merkel si a declarat pentru Spiegel ca “trebuie sa facem in asa fel ca, in situatii extreme, statele sa poata fi declarate insolvente fara a pune zona Euro in pericol”.(Z-online)

Să fie aceasta ultima soluţie pentru "ieşirea din criză" a României? Nu am fi o naţiune de nătângi care, sufocaţi de intrigi, mişculaţii ale găştilor politice şi panglicăreli ale trepăduşilor de palat, ne abandonăm destinele în mâinile altora, aidoma unor orbi pe care, din milă sau de nevoie, îi trec alţii strada? Nu este de mirare că am ajuns aici conduşi de unii pe care prostime i-a ridicat pe scaune prea înalte pentru statura lor morală de pigmei!
Se pare că realitatea ne dă cu capul de pământ: BANCUL ACELA SINISTRU DE PE VREMEA COMUNIŞTILOR, CU ROMÂNII CARE VOR DECLARA RĂZBOI SUA DOAR PENTRU A FI OCUPATĂ, ESTE DE ACTUALITATE - Rugăm U.E. să ne gestioneze bugetul şi economia care ne-a mai rămas (...cât nu ne-am furat-o singuri!), apoi redevenim ţâfnoşi şi mândri de trecutul şi viitorul nostru. Prezentul este de kkt!

Băsescu şi PDL se prăbuşesc în sondaje

2010-09-21T16:33:00.004+03:00

Încă o confirmare a faptului că Guvernul Boc 4, 5, 6... dăunează grav popularităţii şi intenţiilor de vot: Băsescu şi PDL se prăbuşesc în sondaje... Evident, dacă alegerile ar fi mâine, asta chiar ar reprezenta o lovitură pentru actuala putere. Cum însă nici opoziţia pare a nu şti să fructifice avansul în sondajele de opinie ne putem aştepta la mişcări surprinzătoare, fie prin duritate, fie prin ineditul consum de energie, din partea Preşedintelui Băsescu şi al greilor din PDL.

Sondaj GSS: Dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri parlamentare, dvs. cu ce partid aţi vota?

PSD+PC 37, PDL 14,6 , PNL 27,9 , PRM 3,1 , PP 8,6 , PNG 0,8 , UDMR 5,2 , UNPR 0,5 , alt partid 2,1

Speranţe? Poate p[rea surprinzător dar, în ciuda rezervei faţă de acest nou sondaj al GSS, nu pot să răspund decât afirmativ după ce remarc un procent încurajator de aproape 7 la sută dintre români care cred că monarhia reprezintă o soluţie pentru ca România să redevină o casă pentru toţi!

Care credeţi că este cea mai potrivită formă de guvernământ pentru România?
Republica prezidenţială 39,9
Republica parlamentară 39,9
Monarhie constituţională 6,9
Nş/Nr 19,3

Udrea este drăcoasă. Dar şi mobilată?

2010-09-15T17:04:00.000+03:00

Într-un puseu extatic, Vanghelie a făcut şapagatul în faţa ministrei (nu pot să-i spun pur şi simplu ministru…) Elena Udrea, producând încă o mărgică a gândirii sale de ins educat doar cu cărţile de joc. “Udrea este drăcoasă şi mobilată” glăsuieşte eminenţa tuciurie a PSD. Am mai spus-o: dacă băieţii lui Ponta se abţin şi nu spun nimic, au mari şanse să se trezească aruncaţi la guvernare, fie de votul popular negativ la adresa portocaliilor, fie printr-o combinaţie care să-i lase pe centură, încă patru ani, pe penelişti. Probabil că Vanghelie o fi citit declaraţia de avere a Elenei Udrea şi o fi vrut să spună că duduia este tare la imobiliare. Da, imobilată, nu şi mobilată!

Noua perluţă născută de gândirea mediocră a lui Vanghelie este legată de o pseudo-analiză electorală la care şi acesta şi-ar fi adus contribuţia, în discuţie fiind o eventuală cursă pentru Primăria Generală a Bucureştiului. Titanul din sectorul 5 al Capitalei nu se teme decât de Udrea, pe care o vede drept un candidat redutabil în comparaţie cu plevuşca de la celelalte partide. Vă imaginaţi că vreun intelectual sau om de afaceri veritabil, cu afaceri curate şi cu un trecut rezonabil, nu are nicio şansă în faţa celor doi. Nici nu poate fi contrazis. În spatele celor doi stau maşinării electorale probate, capabile să ridice în slăvi orice nulitate, lipsită de onoare, inteligenţă sau dorinţă de a realiza ceva pentru comunitate. Ştim deja că sistemul îi elimină pe indivizii care excelează, promovând obedienţa în detrimentul competenţei şi imoralitatea în locul cinstei. Vanghelie şi Udrea sunt produsele acelei democraţii originale pe care o dorea edificată tovarăşul Ion Iliescu în România. Avem exact acel tip de societate construit din compromisuri succesive şi de mutilări ale spiritului civic până la stadiul de caraghiozlâc.

Lumea acestor Elene Udrea şi Mariani Vaghelie este structurată incredibil de solid. Mă tem că nici măcar un accident democratic, fie acesta scrutin general cu un rezultat surprinzător pentru “sistem”, fie presiune exercitată de forurile europene, nu va produce eliminarea acestei ordini împotriva naturii instaurate la noi. Viitorul este sigur pentru ei. Udrea este mobilată şi drăcoasă, adică tipul de femeie care ştie să ce este mardeala şi nu se sperie de băieţi şmecheri ca Vanghelie: prinsă la colţ, ba cu achiziţii cu dedicaţie, ba cu licitaţii măsluite, duduia scote ghearele şi te scuipă-n faţă aşa cum a învăţat la Pleşcoi! Abia aştept o bătălie între cei doi titani pe care politica ni-i vâră cu forţa în vieţile noastre. Să vezi atunci dispută intelectuală de anvergură şi câtă uzură de neuroni între reprezentanţii oamenilor de succes ai democraţiei originale!

Dormi în pace, justiţia lucrează pentru tine!

2010-09-13T17:17:00.001+03:00

Arestarea lui Sorin Ovidiu Vântu, tatăl FNI - sistemul naţional prin care au fost ţepuiţi sute de mii de români, a pornit corul de bocitoare. Excesul de arestări preventive şi tergiversările proceselor, un sistem prin care tocmai justiţia a pervertit ideea de justiţie în România, a fost blamat public de mulţi comentatori politici, printre care mă număr şi eu.

Însă cazul lui Vântu iese din matriţa arestărilor şi derularea unui circ mediatic finalizat cu eliberarea celui care se transformă brusc într-un erou naţional. Din arest până în vârful preferinţelor publicului mioritic nu este decât un pas. Numai că Vântu nu este vizat de o acuzaţie care să nu aibă legătură cu prăbuşirea FNI şi despăgubirea investitorilor, aşa că valul de simpatie pe care unii jurnalişti din trustul său sau din cel al vecinilor de la Antene vor să-l stârnească este periculos pentru sănătatea morală a societăţii româneşti. Să nu vi se pară prea mult spus. Chiar nu ne dăm seama către ce ne îndreptăm dacă aceia bănuiţi de infracţiuni, nevinovaţi până la sentinţa definitivă şi irevocabilă a justiţiei sunt prezentaţi drept victime politice ale aceluiaşi Mare Cârmaci?

Apariţia stenogramelor din rechizitoriul SOV - Popa nu lasă loc de interpretări. Dincolo de procedurile judiciare şi de eventualul proces pentru favorizarea infractorului Nicolae Popa (originar din satul Ţepeşti din Vâlcea), condamnat în dosarul FNI la o pedeapsă de 15 ani de închisoare, Vântu are de răspuns la întrebări pe care publicul le ridică, şi nu tocmai retoric. A finanţat Vântu un infractor pentru ca acesta să se poată ascunde? Are o răspundere morală faţă de cei 300.000 de păgubiţi prin prăbuşirea controlată a FNI? Cum se justifică discursurile populiste, găzduite de televiziunea sa, şi maniera stridentă de mânuire a trustului său media în scopuri strict personale? Evident, justificarea unei răzbunări politice este o scuză pe cât de facilă, pe atât de ridicolă.

Înregistrările convorbirilor audio, aflate în rechizitoriul întocmit pentru reţinerea şi, ulterior, arestarea lui Vântu, scot la iveală o faţă urâtă a relaţiilor dintre aceşti întovărăşiţi în fapte penale. Pur şi simplu Vântu urmărea relaţiile intime ale fetei lui Popa! Din stenograme aflăm că SOV l-a ţinut la curent pe fugar despre aventurile amoroase ale fiicei, împărtăşind din experienţa personală, ba chiar lăsând să se înţeleagă că se va ocupa de fericirea de alcov a tinerei. Scabros şi edificator, inclusiv pentru cine mai credea că SOV este doar o victimă politică, pe o scenă în care viaţa l-a aruncat spre a fi un capitalist care duce România în paradis. Nu, se vede treaba că este un oportunist care ştie doar să-şi ducă toate câştigurile, legale sau nu, în paradisuri fiscale. Ceva îmi spune că, spre deosebire de alte “victime politice”, Vântu nu va beneficia de empatia publicului, obosit deja de a-şi pune speranţe în atâţia vânzători de iluzii.

Rechizitoriul SOV-Popa: un serviciu eficient de transfer către un infractor căutat de Interpol

2010-09-10T14:47:00.001+03:00

Jurnalistul Robert Turcescu a făcut publice, pe blogul său, cele 33 de pagini ale rechizitoriului SOV-Popa. Dacă vă interesează subiectul şi, mai ales, dacă vreţi să balansaţi modul de prezentare a evenimentului după ce-i urmăriţi pe profesioniştii de la trustul lui Vântul, citiţi măcar acele părţi esenţiale ale rechizitoriului... Într-adevăr, Vântu a fost extrem de generos cu fugarul Popa, cel urmărit prin Interpol.

,,... Astfel, din probele administrate în cauză a rezultat că, la începutul lunii octombrie 2009, la solicitarea condamnatului POPA NICOLAE, care se afla în Indonezia , inculpatul VÎNTU SORIN OVIDIU a dispus transferul sumei de 50.000 de euro într-un cont bancar din Indonezia, la care condamnatul avea acces, pentru ca acesta, cu ajutorul banilor să întreprindă demersurile necesare zădărnicirii executării pedepsei ce i-a fost aplicată. Suma de bani îi era necesară condamnatului POPA NICOLAE în primul rând pentru a putea să-şi ,,asigure posibilităţile,, de a nu fi descoperit de autorităţile poliţieneşti internaţionale (INTERPOL) îndrituite să pună în aplicare mandatul european de arestare emis pe numele său, dar şi pentru întreţinerea sa. Această operaţiune a fost intermediată de către inculpatul VÎNTU SORIN OVIDIU împreună cu inculpatul ŢURCAN OCTAVIAN şi a fost finalizată la începutul lunii noiembrie 2009.
La 11 noiembrie 2009, în acelaşi scop al ajutării condamnatului POPA NICOLAE şi al împiedicării executării pedepsei de către acesta , din dispoziţia inculpatului VÎNTU SORIN OVIDIU – fratelui condamnatului, numitului Popa Virgil – i-a fost predată suma de 20.000 euro, ce urma să-i parvină lui POPA NICOLAE prin intermediul părinţilor săi, ce urmau să plece în vizită la acesta în Indonezia.

În acest sens din procesul verbal de percheziţie corporală întocmit la data de 03.12.2009 de către ofiţerul de poliţie judiciară a rezultat că asupra învinuitului Popa Virgil a fost descoperită suma de 20.000 euro, precum şi biletele de avion emise pe numele rudelor condamnatului POPA NICOLAE pe ruta Bucureşti – Istambul – Singapore – Istambul – Bucureşti pentru perioada 06.12.2009-07.01.2010; ...,,

Evident, se nasc alte întrebări privind modul de a lucra al procurorilor. De ce tocmai acum şi la atât de mult timp după ce, aşa cum apare în rechizitoriu, aveau toate elementele ca să pună în mişcare acţiunea judiciară? Ce s-ar fi întâmplat cu dosarul dacă Băsescu pierdea alegerile prezidenţiale? Ehe, vă las imaginaţia să lucreze...

SOV a fost reţinut. Execuţie politică sau eficienţa justiţiei?

2010-09-09T15:47:00.006+03:00

Sorin Ovidiu Vântu a fost reţinut, astăzi, de procurorii Parchetului instanţei supreme, pentru 24 de ore, în legătură cu favorizarea fugii lui Nicolae Popa, fostul director al Gelsor, din România.
Procurorii au decis reţinerea lui Sorin Ovidiu Vântu după ce au primit, săptămâna trecută, informările de la autorităţile judiciare din Cipru şi Indonezia privind tranzacţiile prin care îi erau viraţi bani lui Nicolae Popa de la omul de afaceri, prin intermediul lui Alex Stoian şi Octavian Ţurcan.
Procurorii i-au audiat pe Vântu, Liviu Luca, preşedintele Federaţiei Sindicatelor Libere Petrom, Octavian Ţurcan şi pe Alex Stoian, în cazul lui Nicolae Popa, fostul director al Gelsor, condamnat la 15 ani de detenţie pentru prăbuşirea FNI.

Replica lui SOV: "Îmi doresc ca atunci când Băsescu va pierde în sfârşit o bătălie să îl văd în locul meu!

Execuţie politică sau eficienţa justiţiei?

UPDATE: Sorin Ovidiu Vîntu a primit mandat de arestare pentru 29 de zile! Vîntu, înainte de a fi scos din boxa acuzaţilor, a declarat: "Ruşine, doamnă, ruşine! Asistaţi la cea mai cumplită perioadă din istoria României de după 1989".

Susţine cu a Ta mână Coroana Română!

2010-09-08T21:44:00.002+03:00

Mai avem repere morale, de conştiinţă, care să ofere hrană spirituală celor care încă mai caută? Spre ce să-ţi îndrepţi credinţa şi să-ţi deschizi sufletul? Da, încă nu este totul pierdut! Nu am teamă că greşesc dacă susţin că a mai rămas un loc, măcar unul, în care speranţa nu este iluzorie!

Trăiască Regele
În pace şi onor
De ţară iubitor
Şi-apărător de ţară.

Fie Domn glorios
Fie peste noi,
Fie-n veci norocos
În război, război.

O! Doamne Sfinte,
Ceresc părinte,
Susţine cu a Ta mână
Coroana Română!

Trăiască Patria
Cât soarele ceresc,
Rai vesel pământesc
Cu mare, falnic nume.

Fie-n veci el ferit
De nevoi,
Fie-n veci locuit
De eroi, eroi.

O! Doamne Sfinte,
Ceresc Părinte,
Întinde a Ta mână
Pe Ţara Română!

Drumul sigur către falimentul naţional: un nou împrumut de la FMI !

2010-09-06T15:57:00.002+03:00

Ce a început prost se va termina şi mai prost... Iată ce a anunţat preşedintele Băsescu după o întâlnire, la Cotroceni, cu Jeffrey Franks, şeful Misiunii FMI în România: "De această dată vă aflaţi în România doar pentru a celebra aniversarea Băncii Naţionale a României. Mă bucur să vă văd din nou. Mă uit spre vizita din octombrie, când nu va fi o sărbătoare, ci o evaluare a dificultăţilor pe care le întâmpinăm.

Propunerea mea către dumneavoastră este ca, cu ocazia vizitei din octombrie, să ne uităm la viitorul acord între România şi FMI, să vedem dacă soluţia corectă este extinderea actualului acord sau de a avea un acord de tip «precautionary», acesta este mesajul meu căre dumneavoastră şi, în acelaşi timp, căutăm să continuăm împreună reformele structurale şi absorbţia fondurilor europene."

Cum trăiesc bine nişte şmecheri într-o gaură neagră

2010-09-02T12:47:00.001+03:00

Unde se risipesc banii contribuabililor şi de unde îşi extrag “seva” anumiţi profitori ai sistemului care face posibil un soi de parazitism perpetuu? Dacă despre sistemul birocratic de stat sau despre cel al administraţiei locale nu mai încape nicio îndoială în ceea ce priveşte nocivitatea supradimensionării, în direcţia regiilor autonome lucrurile au rămas oarecum în penumbră. Criza economică nu a făcut altceva decât să arate cât de antieconomice sunt aceste structuri hibride, nici bugetare, dar nici private. Cele mai multe sunt instrumente în mâna primarilor, care, mai devreme sau mai târziu, sfârşesc prin a fi o pacoste pe capul administraţiilor locale. Mă voi rezuma la o sumară descriere a situaţiei de la Regia Autonomă de Transport Craiova, una dintre vestitele găuri negre pentru bugetul local, loc în care s-au îngropat sume enorme doar spre profitul unor directori sau puternici din Primărie. Adevărul este că au apărut mai multe dosare penale, dar cine să le mai urmărească în instanţă şi cine mai are naivitatea că pierderile vor fi recuperate?

După o perioadă prelungită, în care s-a mers în pierdere, în distonanţă cu salariul nesimţit de mare - pentru un astfel de caz - al fostei conduceri, RATC a trecut “pe plus” după numirea lui Virgil Boboc ca director general. Au scăzut consumurile de combustibil, nu s-au mai achiziţionat piese care nu erau necesare şi, după cum mulţi recunoşteau pe la colţuri, se fura mai puţin. Salariile au crescut, iar primele investiţii s-au văzut într-un nou pavilion administrativ şi în autobuze noi. Paradoxal, orientarea politică a managerului Boboc era alta decât a primarului Antonie Solomon, mai mult decât atât, şeful regiei era considerat un produs al şcolii de cadre comuniste. În preajma alegerilor locale, pretextând o pensionare inevitabilă, directorul general s-a retras discret. RAT Craiova a redevenit o gaură neagră imediat după plecarea fostului director Virgil Boboc. Practic, în luna următoare s-au înregistrat din nou pierderi.

Un anume Marian Teodorescu, protejatul secretarului Primăriei Craiova (controversata Nicoleta Miulescu), a fost recompensat cu un scaun prea mare pentru el. Salariile au scăzut, investiţiile au fost blocate (cu excepţia unui contract dubios, de achiziţionare a unor rable din Italia), iar calitatea transportului pentru craioveni a redevenit mizerabilă.

Criza economică şi contextul economic local nu pot fi invocate drept scuze, din cauză că, în momentul în care a reînceput degringolada, nu exista nici criza sau nimic altceva care să-l absolve pe Teodorescu de un management găunos. La o adică, oricât de subiectiv aş fi, rămân cifrele, care arată incontestabilul faliment. Peste 20 la sută din autobuzele RAT Craiova stau în garaj, din cauză că lipsesc piesele de schimb! Managementul directorilor Marian Teodorescu şi Năstase Şutru, cei care au primit zeci de milioane pentru a adânci şi mai mult RAT Craiova în datorii şi a majora... pierderile, îşi arată adevărata faţă.

Cunosc destul de bine situaţia din regia craioveană, la care am ocupat funcţia de manager PR, o perioadă în care imaginea acestei regii s-a îmbunătăţit semnificativ. Am încetat colaborarea pentru a mă dedica unui nou proiect în mass-media şi, în plus, din cauză că nu puteam să mă expun public drept purtător de cuvânt al unor “manageri” agramaţi şi rău-intenţionaţi. Ceea ce se întâmplă acum nu înseamnă decât pierderea locurilor de muncă pentru sute de angajaţi oneşti şi diminuarea veniturilor pentru restul de peste 800... Paradoxal, câtorva figuri sinistre de la RAT Craiova le merge (încă) bine!